Conținut:
Valeriana /Valeriana officinalis/ reprezintă o plantă erbacee perenă din familia Valerianaceae, cunoscută și sub numele de odolean. Are tulpină dreaptă, canelată longitudinal, cilindrică, cu înălțimea de până la 1.5-2 metri. Frunzele sunt palid roz, iar fructul seamănă cu o nucă ovală, având o culoare maro deschis și puf.
Rădăcina este scurtă și groasă, de la baza căreia se desprind numeroase alte rădăcini subțiri, îngrămădite. Florile de valeriană sunt albe și mov, adunate în inflorescențe capituliforme. Perioada de înflorire este de la începutul primăverii până în mai-august.
Valeriana este folosită ca plantă medicinală încă din antichitate, primele mențiuni despre aceasta provenind din Grecia Antică și Roma. Proprietățile sale au fost descrise inițial de Hippocrate, iar mai târziu, Galen a început să o recomande ca tratament împotriva insomniei. În Suedia medievală, era pusă în hainele mirelui pentru a alunga spiritele rele.
Compoziția valerianei
Planta conține borneol, camfen, acid limoneic, acid isovalerianic. Conține între 0.1 și 2% ulei volatil. Cei mai importanți alcaloizi monoterpenici conținuți sunt actinidina și valeriana, precum și valeopotriatii.
Recoltarea și depozitarea valerianei
Specia nu este protejată de legea biodiversității, dar în 2012 recoltarea acesteia ca plantă pentru nevoi personale, de producție și comercializare a fost interzisă. Preparatele cu valeriană pot fi achiziționate din farmacii și magazine specializate. În scopuri terapeutice se folosesc rădăcinile de valeriană.
Beneficiile valerianei
Rădăcinile de valeriană au efect sedativ în caz de insomnie, având un efect eficient de indus somnul. Valeriana este utilizată în epuizarea psihică și nervoasă, agitație nervoasă, nevroze și palpitații.
Este aplicată în tratamentul epilepsiei, dar în combinație cu alte plante. Valeriana are un excelent efect de echilibrare - în caz de oboseală ajută la mobilizarea sistemului nervos, iar în caz de agitație intensifică procesele de inhibare în creierul principal. Are efect calmant asupra sistemului nervos central.
Pe lângă diversele stări nervoase, valeriana este folosită pentru tiroidă, menstruație dureroasă, tulburări climacterice, isterie, migrenă. Calmează spasmele mușchilor netezi și reglează activitatea cardiacă.
Se aplică în stadiile incipiente ale bolii hipertensive, în caz de spasme ale tractului gastro-intestinal, ale căilor biliare, etc. Valeriana calmează excitarea bruscă ca urmare a traumelor psihice. Are efect terapeutic benefic în caz de tulburări în circulația coronariană, liniștește pulsul.
Medicină populară cu valeriană
Se obține o infuzie de valeriană punând 1 lingură de rădăcini mărunțite într-o cană de apă timp de 24 de ore, apoi se strecoară. Infuzia se folosește pentru inhalare în caz de afecțiuni cauzate de tulburări nervoase.
Inhalațiile cu valeriană au efect hipnotic foarte bun, normalizează activitatea cardiacă și îmbunătățesc starea de bine.
Masajul cu ulei esențial de valeriană este recomandat în caz de spasme gastro-intestinale datorate tulburărilor nervoase. Băile cu decoct de rădăcini de valeriană se folosesc pentru calmarea nervilor în caz de nevroze, având efectele unui somnifer fără a avea efectele secundare negative ale pastilelor de sinteză.
Sub formă de tinctură, valeriana este folosită în tratamentul sindromului picioarelor neliniștite. Aceasta este o stare în care persoana simte nevoia constantă de a-și mișca picioarele pentru a opri spasmele. Simptomele neplăcute se accentuează de obicei noaptea.
Fitocosmetica tradițională recomandă utilizarea uleiului de valeriană în caz de hipersensibilitate a pielii pe fond nervos. Se ia o rădăcină, se taie mărunt și se umple o sticlă de 200 ml sau mai mult, se toarnă ulei de măsline și se închide bine.
Sticla trebuie lăsată să stea timp de 2 săptămâni la soare. După acest timp, pielea poate fi unsă cu extractul de ulei obținut.
Daunele cauzate de valeriană
Ca plantă întreagă, valeriana este un remediu testat fără efecte secundare, dar utilizarea acesteia necesită atenție sporită în cazul persoanelor cu hipersensibilitate. La utilizarea prelungită sau supradozare, se pot obține simptome precum somnolență, amețeală, creșterea circulației sanguine și probleme digestive.
