Conținut:
Sena (Cassia senna L.) este un arbust mic, care atinge înălțimi de până la 1 metru. În țara noastră este cunoscută sub denumirea de siminichie. Frunzele sennei sunt complexe și penate, cu câteva perechi de frunze întregi, lungi de 2-3 cm și late între 5-10 mm. Florile plantei sunt galbene, ușor adunate în inflorescențe, sub formă de ciorchine.
Fructul este cărnos, plat și ușor îndoit, de forma unui bob maro. Are o lungime de 3-5 cm și o lățime de aproximativ 2.5 cm. Înflorește în lunile iulie-octombrie. Senna crește în regiunile deșertice sau semi-deșertice din Africa de Est și bazinul Nilului. Este cultivată în unele țări din Asia și Africa.
Toate culturile antice, printre care și aztecii, au folosit diverse specii de senna ca laxativ. Prima mențiune găsită despre utilizarea plantei datează încă din secolul al IX-lea î.Hr. și aparține medicilor arabi. Indienii Cherokee, la rândul lor, măcinau rădăcina de senna, o înmuiau în apă și o foloseau ca bandaj pentru răni. Planta a primit denumirea de purgativ Casia în Europa în Evul Mediu, deoarece era larg utilizată ca laxativ în școlile de medicină italiene.
Compoziția sennei
Planta de Senna conține aproximativ 3% glucozide antraquinonice, numite senozide, și substanțele lor active - chrysofanol, antrachinone rezinice, flavonoide. În compoziția sennei au fost descoperite săruri ale acidului vinic, alcoolul zaharic pinit, substanțe amare, rezine și aproximativ 10% substanțe mucilaginoase. Fructele conțin mai puține glucozide antraquinonice decât frunzele.
Alegerea și depozitarea sennei
Părțile utilizate ale plantei sunt frunzele și fructele. Senna poate fi achiziționată din orice farmacie. De asemenea, poate fi găsit sub formă de ceai de plante, al cărui preț este de aproximativ 5 lei. Trebuie depozitată într-un loc uscat și răcoros, departe de lumina soarelui.
Beneficiile sennei
Planta de senna, cunoscută și sub denumirea de siminichie, este un puternic purgativ, folosit în principal pentru tratarea constipației c ronice. Ea acționează ca un stimulent al peristaltismului intestinal. Senozidele din aceasta irită mucoasa intestinului gros și provoacă contracții musculare, care la rândul lor duc la mișcări intestinale.
Acest efect este de așteptat aproximativ la 10 ore după administrarea plantei. În același timp, senozidele opresc absorbția de lichide prin colon, ceea ce previne solidificarea scaunelor și este deosebit de util în cazul fisurilor anale.
În unele părți ale lumii, senna este folosită ca un remediu eficient pentru afecțiuni inflamatorii ale pielii și probleme oculare. În medicina ayurvedică, senna nu este folosită doar împotriva constipației, ci și în problemele cutanate, icter, probleme ale ficatului, bronșită, anemie și tifos abdominal. În medicina tradițională chineză, senna este folosită și în caz de ateroscleroză.
Utilizarea sennei
Se recomandă ca frunzele de senna și ceaiurile de senna să nu fie fierte, deoarece extractele obținute prin fierbere provoacă adesea colici. Acest lucru probabil din cauza antraquinonelor reduse sau substanțelor rezinice extracte.
O infuzie rece de senna se prepară dintr-o u o lingură de frunze bine mărunțite de plantă, care sunt înmuiate într-un pahar cu apă și lăsate să stea peste noapte. Dimineața, lichidul este strecurat printr-un tifon și băut.
O altă variantă pentru administrarea sennei: se fierb o lingură de fructe și frunze de Sena în 200 ml apă timp de aproximativ 5 minute. Decoctul se bea seara înainte de culcare.
Tincturile de senna sunt utilizate în caz de constipație prelungită. Un remediu excelent pentru curățarea rapidă a tractului gastro-intestinal este combinația de senna cu scorțișoară, ghimbir sau mărar. Sena curăță sistemul digestiv de paraziți.
Daune produse de consumul de senna
Senna nu trebuie administrată copiilor sub 2 ani, iar în celelalte cazuri doza recomandată trebuie respectată strict. Nu trebuie administrată mai mult de 10 zile fără întrerupere, deoarece utilizarea prelungită poate duce la slăbirea mușchilor mari intestinali și alte afecțiuni, cum ar fi aritmia cardiacă, deteriorarea oaselor și dezechilibre electrolitice. Este strict interzisă în timpul sarcinii.
În afara cazurilor enumerate, planta nu trebuie utilizată în caz de suspiciune de obstrucție intestinală, inflamații acute ale intestinului și apendicite. Problemele precum ulcerele, colitele, diverticulita și alte tulburări intestinale impun, de asemenea, evitarea sennei. În general, administrarea acesteia trebuie strict controlată de un profesionist în medicină pentru a evita complicațiile nedorite.
Reacțiile secundare ale sennei se manifestă prin crampe, colici și alte manifestări de hipersensibilitate. În caz de supradozaj pot apărea greață, diaree, vărsături, dureri abdominale, flatulență, deshidratare, hipotensiune.
