Conținut:
Hibiscus, cunoscut în țara noastră și sub numele de trandafir chinezesc /subspecie/, este o floare tropicală populară care poartă multe credințe tradiționale și bună dispoziție datorită frumuseții sale. Hibiscusul face parte din numeroasele genuri din familia Malvaceae, care include aproximativ 300 de specii. Toate acestea, care includ ierburi, arbuști de foioase și arbuști veșnic verzi sau copaci de până la 3 metri înălțime, sunt răspândite în principal în regiunile tropicale din Asia de Sud-Est.
În prezent, există aproximativ 500 de soiuri de hibiscus, care diferă ca formă, dimensiune și a căror culoare variază între alb, galben, roz, portocaliu, roșu, violet, lila. La noi, hibiscusul este adesea cultivat ca plantă în ghiveci, deoarece este nepretențios și extrem de frumos. Hibiscusul este o plantă perenă cu înflorire pe perioadă îndelungată.
Culorile sale frumoase și strălucitoare sunt numite „floarea iubirii” și „floarea femeilor frumoase”. Această tradiție începe în Haiti, unde hibiscusul este floarea și simbolul național. În India, florile sunt o parte invariabilă a confecționării cununilor de nuntă.
Hibiscusul a fost adus din China încă din secolul al XVIII-lea, deși se spune că în secolul al XV-lea italienii erau deja familiarizați cu această plantă delicată. La început, a început să decoreze grădinile botanice de pe Bătrânul Continent, stârnind doar admirația oamenilor care nu erau obișnuiți cu o înflorire atât de frumoasă și abundentă.
Cultivarea hibiscusului
Cultivarea hibiscusului nu este dificilă, deoarece planta este aproape nepretențioasă. Dacă doriți să aveți un trandafir chinezesc acasă, ar trebui să îl plantați într-un loc însorit, dar protejat de vânt. Hibiscusul nu este pretențios în ce privește solul, singura condiție fiind ca acesta să fie bine drenat.
Florile frumoase de hibiscus apar din abundență din iunie până la primele înghețuri. Puteți înmulți planta în luna mai, prin butași când temperatura este de 20-25 °C și o puteți acoperi cu o pungă mare de plastic. Solul care este bun pentru creșterea hibiscusului ar trebui să fie un amestec de pământ de grădină, pământ de frunze, pământ de turbă și nisip într-un raport de 2:1:1:1.
Obligatoriu atunci când cultivați trandafirul chinezesc în ghiveci este mutarea anuală, primăvara, într-un ghiveci cu o dimensiune mai mare. Când planta înflorește la maxim, nu o transplantați, ci pur și simplu scoateți planta din pământ și înlocuiți-l cu unul nou. Acest lucru se face pe o perioadă de 2-3 ani. Puteți tăia vârfurile celor mai lungi ramuri, pentru a-i forma o coroană frumoasă și densă.
În ceea ce privește fertilizarea, aceasta trebuie făcută primăvara-vara o dată la 2 săptămâni. Fertilizarea hibiscusului se face cu îngrășăminte minerale și organice. În perioada rece a anului, trandafirul chinezesc trebuie fertilizat numai dacă este într-un loc cald - o dată pe lună.
Udarea hibiscusului ar trebui să fie abundentă în lunile calde iar în vreme de iarnă mai moderată. Este important de reținut că trandafirului chinezesc nu-i place frigul și în prezența unor temperaturi mai scăzute frunzele sale încep să cadă și înflorirea nu va mai fi atât de abundentă. Dacă țineți ghiveciul într-un loc umbrit, mugurii de hibiscus vor începe să cadă.
Tipuri de hibiscus
- Hibiscus sirian (H. syriacus) sau Mugunghwa- tufiș și este de fapt soiul nostru familiar de trandafir. Cunoscut și sub numele de Trandafirul lui Sharon, este considerată floarea națională a Coreei de Sud. Hibiscusul sirian poate trăi până la 100 de ani și este cel mai adesea folosit pentru amenajarea parcurilor, aleilor, ziduri, garduri etc. Începe să înflorească după vârsta de 3-4 ani. Rădăcina numelui său - mugun, poate fi tradusă ca nemurire, prin urmare floarea reflectă cu exactitate natura nemuritoare a Coreei de Sud;
Hibiscus sabdariffa (H. sabdariffa) – acesta este un trandafir sudanez din care se prepară ceaiul nostru familiar de karkade. Este cunoscut sub numele comerciale de cânepa Rosella, iută siameză, iută javaneză. Întreaga plantă este roșiatică la culoare, iar un fapt interesant este că frunzele proaspete sunt folosite în salate. Chiar și semințele, care seamănă mult cu susanul, sunt consumate. De obicei, sunt prăjite și măcinate în supe și dulciuri. Din florile de Hibiscus sabdarifa sunt făcute ceaiurile de karkade;
Cânepă Hibiscus (Hibiscus cannabinus) – această specie este probabil originară din Asia de Sud. Este cunoscut sub mai multe nume - cânepa hibiscus, cânepa Gambo, iută siameză, kenaf, iută Bimlipatam, cânepă Ambari, Papula din San Francisco, Dah, Meshta etc. Și pentru a nu ne înșela, trebuie să precizăm că acest tip de hibiscus nu conține substanțe psihotrope. Este cultivat pentru fibrele vegetale care sunt obținute din tulpinile uscate și sunt un competitor serios al cânepei. Sunt destul de puternice și elastice, iar pe deasupra sunt și impermeabile.
Hibiscus Chinese (H. rosa-sinensis) – binecunoscutul nostru trandafir chinezesc, care crește în Asia de Est și pe insulele Oceanului Pacific. Fiind floarea națională a Malaeziei, cele cinci petale ale sale simbolizează cele cinci porunci ale islamului.
Interesant este că acest simbol religios este venerat de toată lumea din țară, nu doar de musulmani. Pentru ce este cultivat un trandafir chinezesc sunt florile sale frumoase, bogat colorate. Hibiscusul chinezesc este utilizat pe scară largă pentru decorarea și amenajarea camerelor spațioase, serelor, birourilor, caselor etc.
Ce conține hibiscusul
În compoziția hibiscusului, și în special în cel din care se face ceaiul de karkade, se găsesc o abundență de oligoelemente și substanțe utile. Ceaiul de hibiscus este bogat în vitamina C, minerale, pectină;
15-30% din acizii organici, inclusiv acidul citric, acidul maleic și acidul tartric, se găsesc în compoziția karkadei. Procentul de proteine este între 7.5% - 9.5%. Frunzele uscate de hibiscus conțin 13 aminoacizi, dintre care 6 sunt absolut necesari organismului uman;
În plus, se găsesc și anumite cantități de polizaharide, flavonoide și glicozide, cum ar fi cianidina și delfinidina, care sunt responsabile pentru culoarea roșu intensă caracteristică. Datorită proprietăților sale antioxidante, ceaiul de hibiscus a fost de mult folosit în medicina populară asiatică ca remediu ușor.
Utilizarea hibiscusului
După cum am menționat deja, hibiscus sabdariffa este folosit pentru a face ceaiul de plante Karkade, faimos în lume. Acest ceai poate fi consumat atât cald cât și rece pe tot parcursul anului și are proprietăți revigorante excepționale.
Karkade este foarte popular în Africa de Nord și Egipt, unde poate fi cumpărat din magazine și de la vânzătorii ambulanți. Se spune că băutura a fost apreciată de faraoni, iar vindecătorii de acolo au folosit-o pentru a scădea tensiunea arterială. În timpul nunților tradiționale din Egipt și Sudan, ceaiul karkade, în mare parte răcit, reprezintă o prezență obligatorie.
Cu toate acestea, din floarea de hibiscus se prepară și multe alte băuturi, mai ales în Jamaica, în care se adaugă ghimbir, rom și zahăr sau miere. În Trinidad și Tobago, berea este produsă cu adaos de karkade.
Din cele mai vechi timpuri și până astăzi, în Panama se pregătește o băutură tradițională din flori de hibiscus, ghimbir proaspăt tocat fin, zahăr, cuișoare, scorțișoară și nucșoară, fierte împreună. În mod tradițional, în preajma Crăciunului și Anului Nou, în unele părți din America Centrală, Mexic, Indiile de Vest, Caraibe, se prepară o băutură de hibiscus.
Floarea de hibiscus uscată, prezentată ca un remediu natural, este de mult disponibilă în magazinele naturiste din SUA, mai ales în California și alte state din sud. Decoctul de hibiscus este considerat băutura națională a Senegalului, iar în Gambia și Mali le place să completeze gustul cu mentă și ghimbir.
Chinezilor le place să mănânce petale de hibiscus confiate. Tot acolo se face o băutură care se amestecă cu ceai verde în proporție de 1:4 și la care se adaugă uneori la vin.
Beneficiile hibiscusului
În ținuturile Thailandei de astăzi, hibiscusul a fost băut din timpuri imemoriale până în zilele noastre, deoarece se știe că reduce colesterolul rău. Cercetările moderne arată că utilizarea regulată a ceaiului sau băuturii de hibiscus scade tensiunea arterială. Datorită conținutului ridicat de vitamina C, ceaiul este foarte eficient împotriva răcelilor și gripei.
Puterea tonică a hibiscusului este binecunoscută și nu întâmplător o folosesc mulți sportivi. Planta acționează ca un diuretic, întărește inima, pereții capilarelor și vasele de sânge. S-a dovedit că reduce riscul de accident vascular cerebral, atac de cord, dar protejează și rinichii și ameliorează spasmele.
În acest scop, puteți bea ceai de karkade de 1-2 ori pe zi.
Se spune că folosirea regulată a decoctului de hibiscus ajută la reducerea grăsimilor dăunătoare și a colesterolului din organism și acționează pentru a îmbunătăți starea organelor interne, în special a ficatului.
Karkade îmbunătățește apetitul și are efect pozitiv asupra sistemului digestiv și pancreasului. Este destul de potrivită pentru persoanele care nu sunt la prima tinerețe, deoarece contribuie la menținerea organismului și la întinerirea celulelor.
După cum am menționat mai sus, karkade are proprietăți antidepresive dovedite și, prin complexul său de vitamine și minerale, este un tonic puternic pentru întregul organism. Decoctul de hibiscus întărește imunitatea. Băutura poate fi luată pentru menținerea sănătății, dar pentru probleme mai serioase, este necesară consultarea unui specialist, automedicația nefiind de dorit.
Ceai Karkade
Pentru a pregăti ceaiul de hibiscus, puneți 500 ml apă într-o oală pe aragaz și adăugați aproximativ 5 g de frunze de hibiscus. În funcție de gust. Puteți crește sau scădea cantitatea de plantă. După ce apa dă în clocot, fierbeți la foc mic timp de 5-10 minute. Apoi se strecoară și se îndulcește după dorință. Acest ceai nu conține cofeină și are un gust plăcut ușor acrișor, o aromă plăcută și o culoare roșu intens. Puteți mânca chiar și restul florilor de hibiscus fierte.
Vedeți mai multe sugestii pentru:
- băuturi tonice;
- ceaiuri de fructe și plante;
-ceai cu gheață - ceaiul karkade va deveni preferatul dvs.
