Conținut:
Ghindele reprezintă fructele stejarului Quercus, care se găsește în foarte multe soiuri. Reprezentanții acestei specii sunt răspândiți pe mai multe continente. Pot fi găsiți în SUA, Mexic, China, Germania, Anglia, Franța, Estonia, Lituania, Letonia, Polonia, Moldova, Bulgaria, Serbia.
La noi, stejarii sunt, de asemenea, foarte răspândiți, iar odată cu ei și ghindele. În diferitele colțuri ale țării, acestea sunt cunoscute sub denumiri specifice. În afară de ghindă, fructul stejarului mai este cunoscut și sub denumirea de jir.
Ghindele sunt de dimensiuni compacte. Ele au între 1 și 5 centimetri lungime și o circumferință cuprinsă între 1.5 și 3.5 centimetri. Ghindele au o singură sămânță (uneori mai multe), care este acoperită de o coajă casantă.
Sămânța se coace în aproximativ șase luni sau un an. Uneori, maturarea poate dura și 18 luni. Ghindele sunt echipate și cu un fel de căciuliță. La început, aceste fructe sunt verzi, dar odată cu avansarea toamnei, devin de culoare galben-verzuie până la cafeniu.
După ce se rupe din copac și a căzut pe pământ, ghinda, de obicei, este îngropată de locuitorii pădurii, unde formează mici rădăcini. Datorită lor apare un mlădiță delicată, care inițial se dezvoltă relativ încet, dar în ultimii ani ai vieții sale crește extrem de rapid.
Ghindele sunt folosite ca hrană de către numeroase animale, printre care veverițe și mistreți. Ele pot fi consumate și de către oameni, cu condiția să fie prelucrate corespunzător. În caz contrar, consumul lor poate avea consecințe negative pentru organismul uman.
Compoziția ghindelor
Ghindele au o compoziție bogată, care determină efectul lor terapeutic. Ele sunt o sursă de grăsimi saturate, nesaturate și mononesaturate, precum și de apă și proteine. Ele conțin o anumită cantitate de aminoacizi precum acidul glutaminic, acidul aspartic, arginină, leucină, lizină, prolină, triptofan, histidină, cisteină și altele. În compoziția ghindelor veți găsi și miere, mangan, zinc, fosfor, fier și calciu. Numeroase studii arată că în ghinde există vitamina B1, vitamina B2, vitamina B3, vitamina B5, vitamina B6.
Istoria ghindelor
Oricât de ciudat ne-ar părea astăzi, cândva ghindele au jucat un rol important în hrana multor popoare din întreaga lume. Potrivit unor experți, în timpul foametei, grecii antici și japonezii adesea consumau aceste mici fructe tari. Din ghinde se poate face făină, dar această idee nu este foarte răspândită în bucătăria modernă.
Indienii le zdrobeau și le puneau în saci, pe care apoi îi legau de pietre lângă râuri. Astfel, apa spăla întreaga amărăciune a acestora. De-a lungul secolelor, ele au fost folosite și ca nuci obișnuite. Din ele se făcea și cafea. Sunt apreciate și pentru capacitatea lor de a lupta împotriva unor probleme de sănătate. Câteodată sunt recomandate și în caz de alcoolism.
Păstrarea ghindelor
Ghindele se recoltează când sunt bine coapte. Ele sunt uscate la soare, după care pot fi stocate în locuri uscate și întunecate timp de un an sau puțin mai mult. Este recomandat să le țineți în depozite și pivnițe. Desigur, trebuie să fie ambalate corespunzător pentru a nu fi atacate de veverițe, șoareci sau alte rozătoare care le folosesc drept hrană.
Gătirea ghindelor
Chiar dacă astăzi ghindele nu sunt cel mai utilizat produs în gastronomie, nu putem ignora faptul că ele sunt potrivite pentru gătit. Pot fi înmuiate și uscate, apoi consumate, fără a fi supuse tratamentului termic. Sunt potrivite și pentru coacere la plită sau la cuptor. După cum am menționat deja, ele sunt potrivite pentru producerea de făină.
După ce sunt gătite, pot fi folosite și pentru prepararea unei băuturi calde. Aceasta poate fi folosită ca înlocuitor al cafelei. Pentru a prepara cafeaua, ghindele trebuie să fie bine uscate la soare până când fructele rămân fără coajă. Apoi, ghindele sunt tăiate în bucăți și clătite în apă fierbinte de mai multe ori.
După ce sunt spălate, acestea pot fi uscate în cuptor la temperatură scăzută. Bucățile uscate sunt măcinate sub formă de pulbere folosind un chopper de bucătărie. Se ia o linguriță din praful obținut (sau mai mult, dacă preferați cafeaua mai tare) și se lasă să fiarbă, cu 300 ml de apă. Apoi se strecoară. La nevoie, se îndulcește cu miere sau zahăr.
Vedeți și cafeaua din ghinde mențin inima sănătoasă.
Beneficiile ghindelor
Beneficiile pentru sănătate ale ghindelor sunt cunoscute de omenire de mult timp. Datorită conținutului lor bogat, acestea au acțiune antiinflamatoare, antioxidantă și diuretică. Ghindele sunt foarte apreciate de către vindecătorii tradiționali în numeroase țări, deoarece pot alina spasmele și inflamațiile. Conform experților, însă, ghindele terapeutice nu pot fi culese din toți stejarii, ci doar din cei care au mai mult de jumătate de secol.
Beneficiile ghindelor nu se opresc aici. Se pare că ele luptă activ împotriva multor bacterii, au un efect tonic general și anticancerigen. Fructele de stejar sunt folosite în cazuri de sângerare și probleme cu venele și dinții. Ele sunt eficiente și în problemele feminine și diureze. În medicina populară din unele țări, sunt evidențiate ca afrodiziace. Pulberea de ghinde este administrată chiar și în astm, tuse, hipertensiune arterială, tulburări digestive și alte afecțiuni.
Medicina populară cu ghinde
Pentru îmbunătățirea digestiei, medicina populară recomandă tinctură de ghinde (măcinate). Pentru aceasta, trebuie mai întâi să culegeți ghinde coapte, căzute pe pământ. Apoi, trebuie să le întindeți într-un loc uscat și întunecat pentru a se usca. După 3-4 săptămâni, ghindele sunt pregătite pentru procesarea ulterioară. Ele sunt curățate de coajă și de căciulițe.
Ghindele curățate sunt spălate, uscate și măcinate. Pentru a prepara tinctura din acestea, se ia o linguriță din pulbere obținută. Aceasta este turnată într-o ceașcă de apă clocotită, apoi se lasă să stea până se răcește. Infuzia rece este filtrată. Această cantitate se împarte în trei părți și se bea pe parcursul unei zile.
Daunele provocate de ghinde
Deși sunt benefice, ghindele pot fi și dăunătoare pentru sănătate. Conform unor specialiști, ele conțin substanțe toxice care pot provoca diferite neplăceri. Dacă ghindele sunt înmuiate în apă sau supuse tratamentului termic, componenta lor periculoasă este distrusă.
