Conținut:
Lucuma reprezintă fructul arborelui peren Pouteria lucuma, care este de asemenea numit lucuma și face parte din familia Sapotaceae. Pouteria lucuma crește în Peru, Chile și Ecuador. Se dezvoltă la altitudini cuprinse între 1000 și 2400 de metri.
Lucuma ajunge la o înălțime de până la 50 de metri. Coroana arborelui este densă și sferică. Frunzele lucumei sunt eliptice, coriacee și de culoare verde închis, având o lungime de la 12 până la 25 de centimetri. Florile sunt solitare sau în grupuri de 2 sau 3. Fructele arborelui Pouteria lucuma sunt alungite, cu vârfuri rotunjite, acoperite de o coajă subțire. La început sunt de culoare verde, dar se închid la culoare, pe măsură ce se coc. Pulpa lucumei este uscată, de la un galben închis la portocaliu. Lucuma are între 2 și 4 semințe, învelite într-o coajă maro închis.
Istoria lucumei
Lucuma este unul dintre cele mai cunoscute fructe din Peru și participă la ritualurile și tradițiile locale de mii de ani. Lucuma poate fi găsită chiar și în cimitirele locale. Lucuma este inclusă și în operele de artă ale tribului Moche. Această comunitate a format prima mare civilizație din Peru. Conform unor istorici, tribul Moche a fost activ din jurul anului 100 î.Hr. până în jurul anului 900.
Ei au avut mari realizări în domeniul artei și arhitecturii specifice vremii lor. Unele dintre lucrările acestei comunități au fost făcute chiar din lemnul lui Pouteria lucuma. Material lemnos ale aceluiași arbore a fost folosit pentru construcția sanctuarului Pachacamac din Peru. În secolele al XIV-lea și al XV-lea, lucuma a fost consumată intens, alături de porumb, quinoa și amaranth, chiar și de către incasi.
Compoziția lucumei
Cercetătorii chinezi au descoperit că lucuma conține 14 minerale, în special având un conținut ridicat de sodiu, potasiu, calciu, fosfor, fier și magneziu. Lucuma are un conținut ridicat de caroten, vitamina B3, carbohidrați, fibre și altele.
Cultivarea lucumei
Lucuma este cultivată în principal în regiunile Cajamarca, Ancash, Lima, Ayacucho, Cajamarca, proces care se dezvoltă în fiecare an, datorită cererii extraordinare din Peru și de pe piața internațională.
Arborele preferă temperaturile calde, în special între 20 și 22 de grade Celsius. Lucuma nu suportă climatul rece și ar muri rapid în prezența frigului. Temperaturile prea ridicate nu sunt nici ele pe placul acestei culturi pretențioase. Planta se dezvoltă cel mai bine într-un sol nisipos, bine drenat, bogat în substanțe nutritive și cu un pH neutru.
Lucuma necesită udare constantă, dar nu trebuie exagerat. Calitatea recoltei depinde în mare măsură de condițiile în care este cultivată lucuma. Dacă sunt îndeplinite toate condițiile de care are nevoie Pouteria lucuma, după al patrulea sau al cincilea an, un arbore poate produce mai mult de două sute de fructe.
Alegerea și păstrarea lucumei
Lucuma nu poate fi păstrată pentru mult timp. Atunci când fructul copt devine greu și cade pe pământ, este cules imediat. Apoi este înfășurat în paie sau un material similar pentru a fi păstrat în stare bună pentru consum. Desigur, pe piață există deja și soiuri de lucuma mai rezistente, dar în general, cu cât fructul este consumat mai devreme după culegere, cu atât mai bine.
Beneficiile lucumei
Lucuma nu este încă foarte populară în afara Americii de Sud, motiv pentru care, acest fruct exotic își va dovedi în curând multiplele beneficii pentru sănătate, întrgii lumi. Și totuși, au fost deja efectuate câteva studii în această direcție. Cercetătorii de la Universitatea de Stat din New Jersey consideră că extractele de lucuma ajută la regenerarea țesuturilor și stimulează vindecarea mai rapidă a rănilor.
În plus, cercetătorii au demonstrat că fructul este benefic pentru menținerea oaselor, a pielii și a scalpului, în stare bună. Lucuma întărește funcțiile sistemului imunitar și dezvoltarea corectă a embrionului în timpul sarcinii. Datorită conținutului bogat în minerale, lucuma este potrivită pentru toate persoanele care suferă de deficiențe minerale.
Se pare că încă din trecut, primii locuitori din Peru au folosit lucuma datorită proprietăților sale antiinflamatorii și antifungice. La fel ca multe alte fructe, lucuma conține fibre dietetice.
Iar fibrele sunt cunoscute pentru capacitatea lor de a curăța intestinul gros de reziduurile acumulate. În plus, ele reduc nivelul de colesterol "rău", deoarece împiedică absorbția completă a unor grăsimi și reduc riscul de ateroscleroză a vaselor de sânge. Fibrele reduc, de asemenea, riscul de diabet de tip 2.
Lucuma sub formă de pudră
Din fructul de lucuma se poate produce și așa-numita lucuma pudră. Pulberea de lucuma este un îndulcitor natural excelent și poate înlocui cu succes zahărul. Ea satisface dorința de alimente dulci, fără să dăuneze organismului nostru (cum ar fi zaharina și aspartamul). Datorită faptul că lucuma are un gust dulce, pulberea de lucuma conține doar două grame de zahăr natural din fruct la fiecare unsprezece grame de carbohidrați. Acest îndulcitor natural are un indice glicemic scăzut și poate fi consumat și de către diabetici.
Lucuma în bucătărie
Fructele uscate de la Pouteria lucuma sunt apreciate cel mai mult pentru aroma lor dulce. Aceasta amintește de o combinație între caramel, sirop de arțar și vanilie. Lucuma poate fi consumată ca atare, dar poate fi combinată și cu diverse fructe în înghețate și alte deserturi.
De obicei, în afara țării sale natale, lucuma este exportată cel mai des sub formă uscată, sub formă de pudră, deoarece maturizarea rapidă a fructelor impune ca recolta să fie utilizată imediat. Pulberea uscată este de asemenea folosită în producția de sucuri, înghețate, shake-uri și biscuiți. Totuși, trebuie să ne amintim că proprietățile benefice ale lucumei scad atunci când fructul este supus tratamentului termic.
Înghețată de lămâie cu lucuma
Ingrediente necesare: lapte proaspăt - 2 căni, lucuma - 5 linguri (sub formă de pulbere), smântână bătută- 1 cană, suc de lămâie - de la 1 lămâie
Mod de preparare: Într-un blender, puneți laptele proaspăt, smântâna, lucuma și sucul de lămâie. Bateți bine toate ingredientele și puneți amestecul obținut în camera frigiderului pentru câteva ore, pentru a se întări înghețata.
