Cimbru este printre cele mai vechi condimente, cunoscut încă din vremea romanilor antici, care își condimentau fiecare fel de mâncare cu el. În secolul I î.Hr., poetul roman Vergilius a cultivat în special plantații de cimbru, afirmând că astfel mierea albinelor pe care le deținea devine mult mai aromată.
Denumirea plantei provine din latină și înseamnă "iarba satirilor". În Antichitate, cimbrul era considerat un afrodisiac, în timp ce în Evul Mediu a început să fie din ce în ce mai des folosit în mâncăruri, în special în prăjituri și alte dulciuri.
În genul cimbrului există aproximativ 30 de specii de plante ierboase anuale și perene din familia Lamiaceae. Aceste plante scunde cresc în locuri însorite și sunt concentrate în regiunile calde ale emisferei nordice. Partea folosită este cea de deasupra pământului. Ea este recoltată înainte, în timpul sau după înflorire.
Cimbrul poate fi folosit atât proaspăt, cât și uscat. Atunci când ai cimbru proaspăt la îndemână, este cel mai bine să-l folosești. Este foarte aromat și conferă un gust interesant fiecărui fel de mâncare.
Cu cimbru se condimentează diverse feluri de mâncare cu carne și tocane. De asemenea, intră în compoziția oricărei carne tocate pentru chiftele, mici, precum și a mâncărurilor cu carne, cum ar fi ardei umpluți, de exemplu. Este un condiment minunat și pentru diverse ciorbe.
Cimbrul se usucă la umbră. Condimentul deja uscat are o culoare verde, un miros caracteristic și un gust ușor iute. Nu este pretențios și se potrivește bine cu diverse alte condimente în timpul gătitului. Cel mai adesea acestea sunt sarea, piperul negru și boiaua, busuiocul, cardamomul, turmericul și altele.
În afară de a fi folosit ca și condiment, cimbrul este utilizat și ca plantă medicinală puternică. În compoziția sa intră o cantitate mare de componente chimice, cunoscute pentru acțiunea lor antioxidantă. Consumul lor are un efect general de întărire a sănătății. De asemenea, conține fibre alimentare, care cresc colesterolul bun.
Este interesant de remarcat că în bucătărie este folosită în principal specia Satureja hortensis sau cimbrul de vară. În medicină, însă, sunt mai cunoscute speciile Satureja douglasii în America, precum și Satureja thymbra - în regiunea mediteraneană și în țara noastră. Ambele plante conțin doze mari de carvacrol și timol - uleiuri de tip fenolic.
