Conținut:
Mulți compuși chimici își găsesc o largă utilizare ca și agent de protecție vegetală sau de alt tip, pentru producția agricolă, împotriva dăunătorilor. Unii dintre aceștia sunt obținuți pe cale artificială, alții se găsesc în stare naturală în mediul înconjurător. Unul dintre aceste compuși este acidul oxalic. Acesta are o largă utilizare, bine cunoscută de persoanele care se ocupă cu agricultura. Ce putem afla despre acest tip de substanță de protecție?
Descrierea acidului oxalic
Acest acid mai este numit și etandiovă și reprezintă un compus chimic de tip organic. Cristalizarea sa are loc în soluție apoasă sub formă de cristale mari, incolore, sub formă de prismă. Acestea conțin 2 molecule de apă. Se poate dizolva, având ca solvenți apa și etanolul, iar eterul este și el un solvent dar slab.
Când acidul oxalic este încălzit cu glicerină, se obține acid formic, care este cel mai simplu acid carboxilic, cu utilizări diverse.
Obținerea acidului oxalic
Acidul oxalic se întâlnește în stare liberă în frunzele unor plante precum sfecla, ștevia, carambola și sub formă de hidrogenoxalat de potasiu în ștevie și rubarbă.
Oxalații de potasiu și de amoniu se pot dizolva în apă, în timp ce oxalatul de calciu nu este solubil. În condiții industriale, se obține prin încălzirea unei baze de sodiu anhidru și a monoxidului de carbon, care trebuie introduse într-o autoclavă pentru a atinge temperatura de 160–200 °C. Compusul care se formează este oxalatul de sodiu.
Ulterior, acidul oxalic este eliberat prin reacția cu acid sulfuric, procesul nefiind unul dificil.
Prima sinteză a acidului oxalic a fost realizată în anii 1824 și 1828 de Friedrich Wöhler, care a efectuat primele sinteze de compuși organici din substanțe anorganice (acid oxalic din dician și carbamidă din cianat de amoniu).
Acidul oxalic obținut în urma experimentelor este o substanță solidă, solubilă în apă. Este toxic.
Este utilizat în apicultură ca preparat pentru combaterea dăunătorilor.
Acțiunea acidului oxalic
Acidul oxalic este o substanță care se găsește în plante și care ajută la absorbția altor substanțe în organismul uman. Dacă se află în cantități mai mari, acesta le împiedică.
Dacă există conținut de acid oxalic în produsele alimentare, acțiunea sa este mai degrabă dăunătoare, aceste produse nefiind recomandate în cazul anumitor afecțiuni.
Acidul oxalic conținut în legumele cu frunze este motivul pentru care acestea sunt evitate de persoanele cu afecțiuni renale. Cel mai mare conținut de acid oxalic se regăsește în măcriș, iar cel mai scăzut în ștevie. Unele dintre leguminoase au un conținut ridicat de acid oxalic. Spanacul conține acid oxalic, motiv pentru care la fierbere se aruncă prima apă, la fel ca în cazul preparării fasolei, însă scopul aici este cu totul diferit.
Acidul oxalic nu este potrivit pentru persoanele cu afecțiuni renale și pentru copiii mici, din cauza riscului de formare a pietrelor.
Această substanță se regăsește în smochine. De aceea, smochinele pot dăuna și persoanelor bolnave de gută, din cauza conținutului de acid oxalic. Din același motiv, nu sunt recomandate nici în caz de nisip și pietre la rinichi și căile urinare.
Pruna europeană albastră conține acid oxalic, care împiedică absorbția calciului și solicită metabolismul la persoanele cu afecțiuni renale. Acest fruct este de asemenea evitat de persoanele cu afecțiuni ale rinichilor și ficatului. Nu este toxic pentru persoanele sănătoase, dar în cazul unui consum îndelungat, acidul oxalic ingerat poate reduce nivelul total al calciului asimilat pe perioada consumului, motiv pentru care există anumite norme de utilizare.
Alimentația dietetică la persoanele cu pietre de tip oxalat este similară cu cea pentru pietrele de tip urat. Și aici are loc o acidifiere a reacției urinei și sângelui, de aceea este necesar să se administreze alimente alcaline.
În primul rând sunt recomandați cartofii, care sunt în general alcalini, mai ales datorită conținutului lor ridicat de potasiu. Strugurii, portocalele, lămâile sunt de asemenea bogate în săruri de potasiu. Pentru o eliminare mai rapidă a acidului oxalic din organism, se recomandă următoarele fructe și legume: morcovi, varză proaspătă, căpșuni, mere, gutui, corn, coacăze, rădăcini de pătrunjel, țelină, pere, decoct din coaja mai multor fructe.
Acidul oxalic din vin se regăsește în principal sub formă de săruri de potasiu, sodiu și calciu, dar și în cantități mici sub formă de ester etilic. Nu este dăunător în cazul unui consum moderat de alcool.
Acidul oxalic sub formă de praf cu cristale fine are aplicații și în gospodărie. Se utilizează pentru lustruirea marmurei deschise la culoare, care cu greu capătă luciu. În plus, curăță foarte bine suprafețele metalice de rugină.
Zonele ruginite se curăță mai întâi de stratul superficial sfărâmicios de rugină, apoi se ung cu un amestec de acid oxalic și apă în proporție de 1:1 până la 1:5, în funcție de gradul de ruginire. Zonele tratate se lasă astfel pentru un timp de 10 - 20 de minute, până când se obține o suprafață gri omogenă, care se clătește de mai multe ori cu apă rece și se usucă cu o bucată de pânză uscată.
Utilizarea acidului oxalic
Principala utilizare a acidului oxalic ca metodă de protecție este în apicultură împotriva varoozei la albine. Boala este provocată de acarieni care atacă familiile de albine și distrug stupii. De aceea, fiecare stup trebuie tratat atât primăvara, cât și toamna împotriva acestei boli, iar acest lucru se realizează cu acid oxalic. Este deosebit de eficient atunci când încă nu există puiet în stup. Acest preparat se utilizează o singură dată pentru fiecare generație de albine.
Ca mijloc de protecție se utilizează produsul Oxalis. Componentele sale, în principal acid oxalic, declanșează instinctul natural al albinelor de a se curăța singure de acarieni. Îndepărtându-i, elimină pericolul, fără a afecta puietul sau matca.
Se poate aplica fie un tratament unic sau dublu prin picurare a preparatului, fie prin introducerea de benzi cu acțiune prelungită. Benzile sunt impregnate cu un amestec de glicerină și acid oxalic. Prezența a 3 până la 8 benzi în fiecare stup oferă o protecție excelentă, deoarece benzile acționează timp de 40–60 de zile. Aceasta face ca banda să fie activă și eficientă chiar și în prezența puietului.
Rolul acidului oxalic este acela de medicament împotriva varoozei, care cu siguranță reduce populația acarienilor Varroa – un dăunător grav al albinelor, și de asemenea, acidul oxalic previne roirea albinelor și pierderea albinelor productive.
Reacții posibile la utilizarea acidului oxalic
Acidul oxalic, în tratamentul împotriva varoozei, se utilizează în două variante:
- Pulverizarea albinelor cu o soluție apoasă 3.5 %;
- Cu vapori de acid oxalic, prin încălzirea acestuia.
Este necesar ca la utilizarea preparatului să se ia toate măsurile de protecție. Stupul trebuie obligatoriu afumat înainte, iar urdinișurile superioare ale stupului să fie închise.
Acidul nu este sigur nici pentru apicultor, nici pentru stupii tratați. Trebuie avut în vedere riscul de apariție a rezistenței acarienilor la preparat și este necesară respectarea exactă a tratamentelor. Din cauza riscului pentru om, utilizarea sa trebuie făcută cu mare responsabilitate și cu informare prealabilă, precum și cu o dozare precisă. Utilizarea echipamentului de protecție este obligatorie.
Vedeți de asemenea de ce este necesar să înmuiați legumele cu frunze și care sunt cele mai benefice legume cu frunze.
