Conținut:
Prazul este un membru al familiei cepei, dar aroma lui este mult mai rafinată, subtilă și dulce decât cea a cepei obișnuite. Originar din regiunea mediteraneană și din Asia, prazul a fost cultivat de peste 3.000 de ani și este de multă vreme popular și în Europa.
Bucătarii europeni numesc în mod ironic prazul „sparanghelul săracului”. Sparanghelul este de fapt o rudă îndepărtată a prazului și face parte din aceeași familie de plante cu Crinii.
Prazul sălbatic este o varietate diferită de praz. Este mult mai mic ca dimensiuni, aproape de tipurile mici de arpagic sau eșalota (hașma) tânără. Spre deosebire de ceapa obișnuită, prazul sălbatic are o aromă și un gust foarte puternic. Are și multe utilizări culinare, iar rețetele cu praz sunt nenumărate.
Istoria prazului
Prazul a fost apreciat încă de pe vremea vechilor egipteni, greci și romani, al cărui gust s-a răspândit în toată Europa. În Egipt, când faraonul Keops a vrut să-și arate recunoștința, a făcut diverse cadouri, printre care 100 de legături de praz. Prazul era prezent și în ofrandele către zeii umbrelor și somnului.
Este unul dintre simbolurile Țării Galilor, unde în fiecare an de ziua Sf. David oamenii își decorează pălăriile cu el. Legenda spune că acest sfânt le-a ordonat soldaților galezi să-și pună fire de praz la coifuri pentru a se distinge de inamic în luptele cu saxonii. Cel mai probabil, planta a apărut în Bulgaria chiar înainte de robia turcească, deoarece unele picturi murale arată o legumă care seamănă foarte mult cu prazul. Pentru locuitorii din Țara Galilor, prazul este un simbol al forței, al masculinității, al voinței de a câștiga în luptă. În această zi, oamenii pregătesc neapărat feluri de mâncare cu praz, iar unii chiar își decorează casele cu el.
Compoziția prazului
Prazul conține fibre alimentare, precum și acid folic, calciu, potasiu și vitamina C. Este bogat în vitamina B1, B6, cupru, magneziu, liber însă de orice fel de grăsimi. Conține mai multe proteine decât ceapa, iar uleiurile sale esențiale conțin sulf. De asemenea, conține zahăr, caroten, fosfor și fier.
Tipuri de praz
Prazul este împărțit în două grupe principale, în funcție de sezon și de lungimea tulpinii:
Prazul de iarnă - crește din noiembrie până în aprilie și are căpățânile dense și mari. Aparține așa-numitului grup european care este larg răspândit în țările din Europa de Nord, de Vest și Centrală. Prazul de iarnă este foarte rezistent la frig.
Prazul de vară - crește din mai până în iunie. Este fin și fragil, are rezistența la frig și termenul de păstrare mult mai scăzut. Cel mai adesea, soiurile de praz de vară sunt mai mici decât cele de iarnă.
Alegerea și păstrarea prazului
Prazul este disponibil pe tot parcursul anului în majoritatea piețelor, dar sezonul lor de vârf este din septembrie până la sfârșitul lunii aprilie. Prazul se vinde de obicei la legături. Atunci când îl cumpărați, este necesar să îl alegeți pe cel care este oferit neambalat și, de asemenea, ca rădăcinile și frunzele de culoare verde închis să nu fie tăiate, deoarece aceasta este o condiție prealabilă pentru o durată mai lungă de păstrare.
Prazul învelit în folie de plastic prezintă un risc mai mare de putrezire. Atunci când alegeți prazul, ar trebui să căutați să aibă un bulb alb, curat, cu cel puțin 2-3 centimetri de parte albă și vârfuri ferme, de culoare verde închis. De asemenea, este necesar să alegeți prazul mai tânăr pentru că are o aromă și o textură mai delicată. Este mai bine să alegeți un praz mai subțire, cu formă cilindrică, decât unul mare și umflat.
Recomandăm să evitați acest praz, deoarece are semințe, acest lucru făcând ca interiorul său să fie mai tare și neplăcut la gust.
Prazul emană o aromă care poate fi absorbită de alte alimente din frigider, așa că cel mai bine este să-l păstrați înainte de gătit, învelindu-l în folie de plastic, care va reține mirosul și umezeala. De asemenea, prazul nu trebuie spălat sau tocat înainte de depozitare.
În funcție de cât de proaspăt este prazul, după cumpărare, pe lângă frigider, acesta poate fi păstrat în alte locuri întunecate și răcoroase timp de cinci zile până la două săptămâni. Prazul fiert se păstrează, de asemenea, la frigider, trebuie acoperit și poate fi folosit în decurs de una până la două zile. Nu este recomandată păstrarea prazului prin congelare sau conservare.
Gătirea prazului
Gustul prazului este considerat mai rafinat decât cel al cepei obișnuite. Prazul este ingredientul principal al celebrei supe franceze numită Vichysoise. Acesta este unul dintre tipurile de ceapă care se folosește în aproape toate preparatele cu legume proaspete, deoarece este practic disponibil pe tot parcursul anului.
Se folosește crud în salate, iar în bucătăria bulgară este folosit pe scară largă că umplutură în plăcinte, unele tipuri de luchnik, vărzare, kebab cu praz și diverse salate de iarnă. Prazul se combină bine cu ceapa, orezul, carnea și brânza. Carnea de porc cu praz și fripturile cu praz sunt clasice ale genului. Același lucru este valabil și pentru Plăcintele cu praz de iarnă.
Beneficiile prazului
Mai ușor de procesat de organism decât ceapa obișnuită, prazul are proprietăți laxative, antiseptice, diuretice și antiartritice. Se spune că prazul este un antioxidant extrem de puternic care luptă cu succes împotriva radicalilor liberi.
Experții recomandă consumul de praz ca măsură preventivă împotriva cancerului de stomac. Prazul este, de asemenea, util deoarece subțiază sângele, prevenind formarea cheagurilor de sânge. Este extrem de potrivit pentru afecțiuni precum diabetul, bronșita cronică, infecțiile și ateroscleroza. Este recomandat și pentru răceli.
Beneficiile consumului de praz nu se opresc aici. Întărește forțele de rezistență ale corpului; menține echilibrul hidrolitic; face pielea mai fină și mai sănătoasă; susține activitatea musculară; ajută la vindecarea mai rapidă a rănilor.
Dacă adăugați praz la cină, va contribui la pierderea kilogramelor în plus. Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că prazul are un conținut ridicat de apă, o cantitate minimă de carbohidrați și multe fibre. În plus, o salată de praz vă va oferi nutrienți și minerale utile precum fier, potasiu, mangan, magneziu. Este util și pentru anemie. Este bine de consumat cu legume și alimente mai ușoare.
Prazul îmbunătățește digestia deoarece conține probiotice. Ele contribuie la absorbția ușoară și corectă a alimentelor de către organism. Dacă îl consumați la cină, garantează un somn odihnitor fără probleme de stomac precum balonare, gaze și disconfort în stomac.
Este util să consumați praz împotriva retenției de lichide. Conține sodiu și potasiu, care favorizează detoxifierea organismului și eliberarea excesului de lichide.
Sucul de praz este recomandat de medicină populară că remediu eficient împotriva constipației. Seară, înainte de culcare, beți 1 ceșcuță de suc de praz
Puteți mânca praz dacă simțiți oboseală psihică sau fizică puternică.
Proprietățile vindecătoare ale prazului se extind și asupra persoanelor care suferă de gută. S-a dovedit că ameliorează starea.
Prazul promovează bună funcționare a ficatului și îmbunătățește apetitul.
Dacă muncă dvs. necesită mult efort verbal, cântat și, în general, folosirea vocii, mâncați praz deoarece ușurează activitatea corzilor vocale.
Se crede că prazul are și un efect benefic asupra pielii, făcând-o netedă și elastică, susținând vindecarea rapidă a rănilor.
Probleme cauzate de consumul de praz
Prazul nu trebuie consumat în condiții patologice ale rinichilor și nu este recomandat persoanelor care suferă de gastrită și ulcer. Pentru a diminua gustul proeminent al acestuia, îl puteți blanșa în prealabil în apă clocotită cu sare.
Dacă nu aveți aceste probleme, totuși, îl puteți consumă în siguranță.
Veți fi vrăjiți de gustul plăcut al Supei de praz, Tocană de ceapă cu praz și Pui cu praz.
