Ciupercile sunt organisme ciudate care ocupă o poziție de tranziție între regnul vegetal și cel animal. În secolul al XVII-lea, unii europeni chiar credeau că au fost create de diavol.
Ciupercile conțin o mulțime de proteine, precum și multe substanțe care conferă preparatelor cu ciuperci gustul și aroma lor caracteristică.
Dar, pe lângă faptul că sunt delicioase, ciupercile pot fi și periculoase, mai ales dacă decideți să le adunați singuri. Unele ciuperci otrăvitoare provoacă leziuni ale organelor care sunt ireversibile.
Unele dintre ciupercile otrăvitoare sunt mortale și rareori, chiar și cu intervenția medicilor abia poate fi salvată persoana care le-a consumat. Prin urmare, cel mai bine este să cumpărați ciuperci cultivate dacă sunteți fan al acestora. Dar dacă vă place să le mai și culegeți atunci ar trebui să fiți foarte atenți.
Chiar și o ciupercă otrăvitoare găsită întâmplător printre cel comestibile poate elibera substanțe otrăvitoare, așa că atunci când aveți îndoieli, aruncați întreaga cantitate.
Amintiți-vă, de asemenea, că ar trebui să consumați doar ciuperci care au aspect perfect sănătos, pe lângă faptul că sunt comestibile. Ciupercile vechi și cu dăunători provoacă tulburări de stomac și greață.
Nu adunați ciupercile într-o pungă de plastic, deoarece acestea vor forma substanțe toxice din cauza căldurii. Nu culegeți ciuperci de pe lângă drumuri și fabrici, deoarece acestea acumulează toxine.
Este o eroare absolută faptul că ciupercile comestibile au o aromă plăcutăși cele otrăvitoare - neplăcută. Champignionul nu diferă deloc în aromă de omologul său otrăvitor - buretele tomnatic și de asemenea, buretele viperei.
Champignionul are plăci maro-roșiatice pe partea inferioară, iar cea verde are o nuanță albă pe lamele. La prima vedere, însă, poate fi confundată cu ciuperca champignion comestibilă.
Buretele viperei se distinge printr-un inel membranos căzut, în timp ce la champignion aceste inele sunt strânse. În funcție de regiune și vreme, pălăria poate avea o culoare diferită - este posibil să fie verzuie, maronie, gălbuie, albă sau cenușie. Principala trăsătură distinctivă este că nuanța din centru este întotdeauna mai închisă decât la periferie. Când rupeți un buretele viperei, acesta este alb și nu își schimbă culoarea părții cărnoase.
Râșcovul, care este foarte gustos, mai ales murat, are un geamăn otrăvitor - râșcovul de mesteacăn. Cele două ciuperci sunt identice ca aspect, dar după ce sunt rupte, din pălării și tulpini curge un suc colorat diferit. Din tulpina râșcovului curge un suc portocaliu, iar din tulpina râșcovului otrăvitor curge un suc alb și iute.
Pulpa celei otrăvitoare este cărnoasă, tare, fragilă și are nuanțe albicioase. Este specific faptul că nu își schimbă culoarea atunci când este ruptă. Lamelele acestui geamăn otrăvitor sunt dens distanțate, destul de subțiri și fragile, cu o culoare galbenă albicioasă până la roz pal.
Una dintre cele mai gustoase ciuperci - mânătarca obișnuită , are doi omologi otrăvitori - hribul dracului și Rubroboletus rhodoxanthus (nu are o denumire populară cunoscută) .
Poți deosebi mânătarca obișnuită de hribul dracului după mai multe criterii. Partea inferioară a hribul dracului este roșie, iar la ciuperca comestibilă este verzuie. Când este ruptă sau zgâriată, ciuperca otrăvitoare hribul dracului devine albastră destul de repede. Uneori, însă, unele tipuri de ciuperci comestibile devin și ele albastre, așa că este recomandat ca acestea să fie culese doar de experți.
