Trestia de zahăr /Saccharum/ este un gen de plante erbacee perene și cu tulpini multiple din familia Poaceae, ai căror reprezentanți cei mai importanți sunt grâul, porumbul și orezul. Produsul principal al trestiei de zahăr este zaharoza, care se acumulează internodular.
Trestia de zahăr este cea mai mare cultură din lume. Se estimează că în 2010 au fost cultivate 23 de milioane de hectare de trestie de zahăr în peste 90 de țări, cu un randament de 1.6 miliarde de tone.
Brazilia este cel mai mare producător de trestie de zahăr, urmată de India, China, Thailanda, Pakistan și Mexic.
Tulpinile de trestie de zahăr de 30-50 cm înălțime se plantează pe biloane. După aproximativ 4 luni, apar rădăcini laterale și se formează mai multe tulpini. Dintr-un fir pot încolți de la 5 la 20 de tulpini, atingând o înălțime de până la 5 metri și o grosime de până la 6 cm.
Ca orice plantă tropicală, trestia de zahăr necesită o temperatură de aproximativ 18 grade și ploi mai dese. După ce planta se maturizează, frunzele inferioare se usucă și cad.
Partea inferioară a tulpinii, care este acoperită cu un strat subțire de ceară, devine netedă și goală. Această plantă perenă dă o recoltă excelentă în primii 5 până la 8 ani, dar apoi conținutul de zahăr din ea scade și trebuie refăcută o nouă cultură.
Ciclul vegetativ al trestiei de zahăr este de un an. La numai 9 luni de la semănat, tulpina este deja foarte bine coaptă, iar conținutul de zahăr este la maxim. În Caraibe, recoltarea are loc între ianuarie și iulie. Odată tăiată, trestia de zahăr nu trebuie păstrată mai mult de o zi deoarece căldura tropicală și prezența microorganismelor reduc semnificativ conținutul de zahăr.
Istoria trestiei de zahăr
Trestia de zahăr este una dintre cele mai vechi plante cultivate. Noua Guinee este considerată patria ei. De aici a fost dusă în Filipine, India, China și Persia. Există date că în anul 600 î.Hr în aceste locuri s-a descoperit o metodă de a purifica sucul crud concentrat al acesteia, de impuritățile nedorite. Chiar și atunci, zahărul a început să fie rafinat și presat în forme conice. Odată cu apariția islamului în secolul al VII-lea, trestia de zahăr a început să se răspândească în Orientul Mijlociu, Spania și Africa de Nord.
În secolul al XII-lea cruciații au răspândit-o în toată Europa de Nord și Centrală. În 1493, Cristofor Columb a adus planta în Antile. La acea vreme, zahărul era deja una dintre cele mai căutate mărfuri. Doar câțiva ani mai târziu, pentru nevoile plantațiilor cu creștere rapidă din Caraibe, primii sclavi au fost deja vânduți. Foarte curând, zahărul a înlocuit aurul în sine ca valoare.
Trestia de zahăr se înmulțește prin tăierea tulpinilor. De-a lungul anilor, acest lucru a dus la o slăbire treptată a genotipului, deși în secolul al XIX-lea au apărut noi plantații pe tot globul. La începutul secolului al XX-lea au început să fie cultivate soiuri noi, care erau deja adaptate la condițiile naturale din zonele de plantație. În zilele noastre, sunt deja dezvoltate clone care sunt adaptate condițiilor specifice fiecărei insule. Noii hibrizi au randament mult mai bun, mai bogați în zaharoză și mai rezistenți la boli.
Compoziția trestiei de zahăr
Trestia de zahăr este extrem de bogată în zaharuri și uleiuri esențiale. Frunzele curățate sunt folosite ca materie primă pentru extracția zahărului, în care conținutul de zaharoză variază în limite foarte largi - de la 6 la 22%.
Utilizarea trestiei de zahăr
În trecut, trestia de zahăr era cultivată în principalca materie primă pentru producerea zahărului, dar acum nu mai este principalul produs pentru obținerea zahărului. Romul este unul dintre cele mai cunoscute produse obținute din trestie de zahăr. Părțile fragede ale tulpinilor plantei sunt tăiate și măcinate sub formă de melasă, care este fiartă și apoi lăsată să fermenteze. După fermentare, amestecul este distilat. Romul rezultat poate fi alb, brun sau auriu.
Melasa neagră, care se obține din prelucrarea trestiei de zahăr, este unul dintre cei mai compleți îndulcitori. Poate înlocui complet zahărul. Diluată cu apă, melasa este o băutură hrănitoare și digestivă.
Trestia de zahăr este un produs din care se obține biocombustibil. Cel mai mare furnizor de biocombustibili din trestie de zahăr este Brazilia. În țară, fiecare a șaptea mașină funcționează cu etanol.
O altă utilizare interesantă a trestiei de zahăr este pentru producția de hârtie. Este probabil a doua cea mai comună sursă de fibre netradiționale.
Trestia de zahăr este folosită pentru a produce mobilier extrem de ușor. Acest mobilier este preferat de mulți oameni deoarece are o textură și o culoare distinctivă care amintește de primăvara veșnică, în orice grădină sau casă.
Trestia de zahăr este folosită ca hrană pentru animale, utilizată în cosmetică, parfumerie, aromoterapie și face parte din produsele homeopate.
