Sfecla de zahăr este o plantă bienală care produce un buchet de frunze și o rădăcină pivotantă în primul an și tulpini fructifere în sezonul următor. Semințele se plantează în primăvară, iar sfecla de zahăr se recoltează în toamnă. Frunzele în primul an cresc din rădăcina pivotantă.
Cele mai mari frunze pot atinge până la 18 inch sau mai mult în lungime. Jumătate din această lungime o reprezintă codița acesteia, iar restul este frunza efectivă. Lama frunzei este în mod obișnuit alungită și ascuțită, într-o formă neregulată și aspră. O plantă poate avea până la 75 de frunze.
Primele frunze formate mor după aproximativ o lună, dar celelalte rămân până în mijlocul verii. Rădăcinile au în general o formă conică și au în medie aproximativ 4 inch în diametru și sunt aproape de două ori mai lungi. În condiții favorabile de cultivare, rădăcinile soiurilor cu conținut ridicat de zahăr pot conține 20% zahăr din greutatea proaspătă la recoltare.
Recoltarea sfeclei de zahăr este de obicei posibilă cel mai târziu, înainte ca solul să înghețe. Rădăcinile de sfeclă de zahăr sunt livrate la fabricile de zahăr.
Sfecla de zahăr este o sursă fundamentală de zahăr pentru zonele cu climă moderată. În general, producția mondială de sfeclă de zahăr este întinsă pe o suprafață de aproximativ 18.5 milioane de acri (în medie pentru anii 1966-67).
Sfecla cultivată este considerată a proveni din regiunile mediteraneene ale Europei. Deși a fost utilizată mult mai devreme ca legumă și cultură furajeră, ca sursă de zahăr este folosită doar în ultimii 170 de ani. În 1811, după descoperirea că unele soiuri de sfeclă sunt bogate în zahăr, Napoleon a început producția intensivă a acestora și construirea instalațiilor de extragere a zahărului în Franța.
În jurul mijlocului secolului al XIX-lea, s-a dezvoltat o industrie semnificativă în Germania și Franța, bazată pe sfecla cu conținut ridicat de zahăr și tehnici îmbunătățite pentru extragerea zahărului.
Chiar dacă au existat încercări episodice de producere a zahărului din sfeclă de zahăr în Statele Unite încă din 1830, astăzi producția de sfeclă de zahăr și zahăr sunt industrii majore în multe țări.
Producerea zahărului
Procesul de extragere a zahărului este pe scurt, după cum urmează: rădăcinile sunt spălate cu grijă, apoi tăiate în benzi subțiri. Zahărul este îndepărtat de pe ele prin difuzie cu apă caldă, într-o serie de compartimente.
Apa caldă ajunge mai întâi la benzile de sfeclă, de la care cea mai mare parte a zahărului a fost deja îndepărtată, și trece treptat la cele care conțin mai mult zahăr. Acest lichid cald este "sucul brut" cu conținut de zahăr între 10 și 15%.
Acest suc este tratat mai întâi cu var pentru a elimina porțiunea care nu conține zahăr, apoi cu CO2 după care este filtrat. Acest lucru se face printr-o serie de cinci proceduri de încălziri cu abur și uscare sub vid. La soluția finală foarte saturată se adaugă cristale de zahăr pentru a stimula cristalizarea.
Cristalele sunt separate printr-o centrifugă. Melasa separată este distilată și centrifugată pentru a separa zahărul suplimentar. În cele din urmă, melasa este tratată cu var și amestecată cu "sucul brut" pentru a extrage și mai mult zahăr.
Beneficiile sfeclei de zahăr
Încă din antichitate, sfecla de zahăr a fost folosită în tratarea diferitelor boli precum durerile de cap, febra și arsurile. Acționează purificator asupra organismului, crescând nivelul de oxigen din sânge, ajutând la formarea celulelor sanguine, eliminând toxinele etc. Este bogată în fosfor, potasiu, mangan. Sfecla este bogată în vitamina C, iar în frunzele sale se găsește și vitamina A.
Acidul folic din sfecla de zahăr este folosit ca antioxidant. Acționează favorabil asupra diferitelor afecțiuni ale inimii și defectelor congenitale. Din cauza conținutului de oxalat, nu este recomandată pentru persoanele cu probleme renale și biliare.
Sfecla de zahăr este și cea mai dulce legumă - conținutul său de zahăr fiind mai mare decât cel al morcovilor și porumbului dulce. În sfecla roșie conținutul de zahăr este de până la 10%, în timp ce în cea de zahăr - 15-20%. Conține puține calorii.
Cu zahăr alb, rafinat se pregătesc toate dulciurile preferate - de la bomboane mici, la bomboane glazurate, ecleruri sau chiar torturi festive.
