Plantele reprezintă una dintre cele mai mari bogății ale naturii, fiecare fiind un tip strict individualizat, cu propria sa culoare, formă și aromă. În compoziția lor chimică intră numeroși compuși care sunt importanți nu doar pentru funcțiile lor vitale, ci și pentru lumea din jur.
Trebuie să recunoaștem că totul în natură este conceput astfel încât să existe o armonie perfectă și o completare între diferitele specii. Una dintre scopurile acestei armonii este diversitatea maximă posibilă. Natura a creat numeroase mecanisme pentru ca fiecare organism să poată supraviețui în mediul său înconjurător.
Fitoncidele reprezintă substanțe vegetale foarte active care au capacitatea de a inhiba creșterea fungilor, bacteriilor și a unor viruși. Acestea au fost descoperite în 1928 de biologul rus Boris Tokin, care a identificat substanțe antibacteriene în unele organe ale plantelor superioare. Tokin a numit descoperirea sa "fitoncide", ceea ce înseamnă în traducere "ucigaș de plante" /phyton – plantă, caedo – ucigaș/.
În zilele noastre, fitoncidele au fost identificate în peste 3000 de specii de plante. Sunt foarte instabile și, în starea lor pură, se prezintă sub formă de cristale sau lichid. Se crede că proprietățile fitoncidice ale fiecărei plante depind de o grupă de substanțe chimice sau doar de o substanță – uleiuri esențiale, balsamuri, rășini, acizi organici, alcaloizi, substanțe amare, glicozide și multe altele.
Fitoncidele erau cunoscute încă din antichitate, fiind utilizate în Egipt pentru mumificare. Compoziția lor chimică nu este complet descifrată, dar funcțiile lor sunt bine studiate în schimb. Părțile individuale ale plantelor conțin cantități diferite de fitoncide. Activitatea lor antibacteriană pronunțată este atât mai puternică cu cât contactul plantei cu bacteriile este mai direct.
Surse de fitoncide
Perioada de înflorire este momentul de cel mai intensiv de eliberare a fitoncidelor, dar unele plante le eliberează constant. Acestea includ specii de leguminoase, levănțică, mentă, mesteacănul, usturoiul, ienupărul și altele.
Usturoiul – un exemplu tipic de plantă care eliberează fitoncide în mod constant, dar cea mai puternică emisie are loc în timpul maturizării bulbilor. Acesta este momentul cel mai potrivit pentru a fi folosit ca remediu. Usturoiul este unul dintre cele mai populare remedii populare pentru tratarea afecțiunilor grave precum hipertensiunea și ateroscleroza. S-a demonstrat că usturoiul reduce nivelul trigliceridelor și al colesterolului, scade tensiunea arterială și acționează ca antidot în caz de intoxicație cu plumb. Cercetări recente indică faptul că are un efect pozitiv și asupra glandei tiroide. Rețineți că gradul de eliberare a fitoncidelor din usturoi scade odată cu uscarea acestuia.
Sunătoarea – fitoncidele din compoziția sa au un spectru larg de acțiune antibacteriană. Este folosită pentru tratarea ulcerului duodenal, deoarece stimulează procesele de regenerare în mucoasa gastrică.
Rozmarinul – conține fitoncide care stimulează imunitatea generală și forțele de apărare ale organismului. Este deosebit de util după perioade îndelungate de boală. Îmbunătățește pofta de mâncare, stimulează secreția gastrică și biliară. Are un spectru larg de activitate antimicrobiană împotriva stafilococilor, salmonellei și streptococilor.
Hreanul – un exemplu clasic de prezență foarte activă a fitoncidelor. Substanțele volatile eliberate de acesta au un spectru de acțiune și mai larg în comparație cu usturoiul. Are proprietăți antimicrobiene extrem de puternice.
Salvia – exercită o acțiune antiseptică asupra unei serii de bacterii patogene. În același timp, deține proprietăți expectorante, colagogice și antiinflamatorii. Este larg utilizată în afecțiunile pulmonare și gastrointestinale.
Pinul – mugurii de pin /în special în perioada înfloririi/ sunt extrem de bogați în fitoncide, care au proprietăți antimicrobiene pronunțate. Siropurile cu extract de miere și muguri de pin sunt extrem de valoroase în afecțiunile pulmonare, în special tuberculoza pulmonară.
Alte tipuri de plante care sunt extrem de bogate în fitoncide includ prazul, ceapa, cartofii, urzica, roșiile, morcovii, ardeiul roșu, merele, căpșunile, sfecla, strugurii, citricele. Fitoncidele sunt eliberate și de frunzele de nuc, lavandă, tei, pini și cedri, pelin, liliac, castanul sălbatic, porumbarul, mărul pădureț, eucaliptul și multe altele.
Beneficiile fitoncidelor
Inhalarea fitoncidelor eliberate de plante are un efect pozitiv asupra plămânilor, având totodată un caracter puternic antialergic și antiinflamator. Fitoncidele au capacitatea de a opri înmulțirea și dezvoltarea microorganismelor, asemănător antibioticelor sintetice, dar nu atât de nociv.
Unele fitoncide acționează benefic asupra pielii, devenind astfel un ingredient indispensabil în numeroase produse cosmetice. Au un impact benefic asupra sistemului digestiv. În ultimii ani s-a constatat că uleiul de scorțișoară conține fitoncizi care distrug toxinele produse de mucegaiul de pe pâine, salam și produsele din carne, care este cancerigen.
