Unul dintre cei mai importanți pași în frământarea aluatului este activarea drojdiei. Contrar credinței populare că doar drojdia proaspătă este vie, iar drojdia uscată nu, nu există de fapt drojdie fără viață.
După cum mulți oameni știu, drojdia reprezintă de fapt microorganisme, precum ciupercile (drojdiile), care sub influența căldurii se trezesc și încep să digere carbohidrații din făină, zaharuri etc. În acest proces, ele eliberează dioxid de carbon și alcool.
La temperaturi mai scăzute, aceste microorganisme dorm, trezindu-se când sunt încălzite și plasate într-un mediu nutritiv adecvat. Drojdia uscată are o durată de valabilitate semnificativ mai lungă, este mai ușor de depozitat și, de obicei, nu este preamestecată cu apă caldă și zahăr pentru a o activa.
Dar acest proces este recomandat pentru drojdia proaspătă deoarece vă va indica dacă microorganismele sunt vii și dacă aluatul va putea crește. Când drojdia este amestecată cu apă caldă (dar nu fierbinte) și zahăr, trebuie observată activarea acesteia, prin faptul că începe să producă bule.
Dar dacă drojdia nu face bule există mai multe motive pentru acest lucru. În primul rând, se poate presupune că nu a fost depozitată corespunzător și microorganismele din ea au murit. În această situație, nu are sens să o folosiți și este mai bine să o aruncați.
Un alt motiv pentru care drojdia nu se activează este influențat în mod direct e cantitatea de zahăr folosită, precum și de faptul dacă ați adăugat sau nu ați adăugat sare. Neactivarea drojdiei se poate datora temperaturii apei în care ați dizolvat-o (prea scăzută sau prea ridicată), precum și temperaturii camerei în care se află recipientul cu drojdie.
