Dacă doriți să puneți pe masa din Ajunul Crăciunului o plăcintă tradițională cu varză sau să serviți pentru Crăciun curcan cu varză murată, trebuie să aveți obligatoriu varză murată. Momentul ideal pentru punerea verzei la murat este sfârșitul lunii octombrie, începutul lunii noiembrie.
Fiecare familie are propria rețetă pentru punerea verzei. De obicei, verzele atent curățate de frunzele exterioare sunt așezate într-un butoi și sunt acoperite cu saramură din apă și sare (proporțiile exacte sunt descrise în rețeta Varză murată la butoi).
Opțional, se pot adăuga câteva verze roșii, sfeclă roșie și porumb pentru a intensifica procesele de fermentație. Este bine să știți că fermentația depinde de temperatura mediului înconjurător, și cu cât aceasta este mai ridicată, cu atât varza murată va fermenta mai repede.
Cel mai important moment în pregătirea verzei murate este așa-numitul proces de întrerupere a fermentării verzei. Aceasta trebuie făcută atunci când varza a dobândit deja gustul potrivit, cel care vă place și vă satisface în cea mai mare măsură.
Oprirea fermentației verzei se face cu ajutorul rădăcinilor de hrean și/sau a benzoatului de sodiu, în ambele cazuri însă trebuind să fiți atenți. În cazul întreruperii fermentației cu rădăcini de hrean, trebuie să verificați dacă procesul s-a oprit cu adevărat, pentru a evita ca varza să devină prea acră.
Folosiți benzoatul de sodiu cu atenție și conform instrucțiunilor de pe ambalaj, deoarece în caz contrar riscați să modificați gustul verzei murate.
Vedeți de ce varza murată devine amară, ce să faceți dacă varza murată nu este acră și cum să reparați varza murată prea sărată.
