Conținut:
Cunoaștem ienibaharul (Pimenta officinalis) ca un condiment cu o aromă specifică pe care îl adăugăm în mod regulat la preparatele cu pește și carne. De fapt, ienibaharul, cunoscut și sub denumirea de Pimenta, este fructul uscat al arborelui de piment veșnic verde (Pimenta dioica) - un arbore mic, stufos, destul de asemănător că mărime și formă cu dafinul, răspândit în Mexic, Caraibe, America Centrală. Numele său derivă din cuvântul spaniol pentru piper „pimienta”. Arborele de ienibahar atinge o înălțime de până la 10 metri și se mai numește piper farmaceutic.
Condimentul aparține familiei Myrtaceae. Boabele sunt mici, de formă sferică de culoare maro închis și au câte 1 sămânță. Ca dimensiuni au aproximativ 5-6 mm în diametru. Originar din Jamaica, ienibaharul a fost adus în Europa în secolul al XVI-lea de către spanioli, care l-au confundat cu piperul. Numele condimentului în majoritatea limbilor europene se datorează acestei erori.
Numele bulgar provine din cuvântul turcesc bahar, care înseamnă condiment. Și astăzi, Jamaica este cel mai mare producător de ienibahar. În folclorul popular, condimentul a fost folosit pentru a stimula vindecarea și în anumite amestecuri atunci când se făceau rugăciuni pentru bani și noroc.
Ienibaharul este un copac tropical, ale cărui fructe, după uscare, arată că boabe de piper negru. Fructele ienibaharului sunt culese înainte de a fi coapte și, după ce se usucă, devin maro și încep să arate că niște boabe mai mari de piper brun.
Bobul de ienibahar are un gust iute și o aromă foarte puternică, așa că utilizarea sa nu trebuie exagerată. Aroma complexă a ienibaharului se combină cu aromele de scorțișoară, nucșoară și cuișoare în același timp. Aromă eclectică a condimentului i-au adus acestuia și denumirea din limba engleză - „all spices” sau „toate condimentele”.
Compoziția ienibaharului
Proprietățile medicinale ale ienibaharului se datorează conținutului de substanțe grase, lignină, tanin, zaharuri necristalizate, rășini, ulei volatil și altele. Conține o cantitate mare de uleiuri esențiale și substanțe aromatice.
Aproximativ 3-4% este conținutul de ulei esențial lichid galben-brun, în care se găsește până la 75% eugenol, care împreună cu alte substanțe determină mirosul plăcut. Pe lângă eugenol, există și cineol, fellandren, cariofilenă etc. În fructe se găsesc și substanțe fenolice, colorante etc.
Datorită conținutului de fenol eugenol, ienibaharul poate fi folosit pentru a ajuta digestia, deoarece stimulează producția enzimei digestive tripsina. Uleiul esențial se obține și din frunzele arborelui de ienibahar. Este aproape echivalent că și compoziție chimică și acțiune biologică cu uleiul esențial al fructului.
Selectarea și păstrarea condimentelor
Cumpărați condimente în pachete mici bine sigilate. Păstrați condimentul în încăperi închise, uscate și întunecate, temperatura nu trebuie să depășească 18 grade, iar umiditatea aerului - 70%.
Utilizarea culinară a ienibaharului
Combinând cu mirosul de scorțișoară, nucșoară și cuișoare, ienibaharul are un gust distinctiv și caracteristic, mai înțepător și piperat. Doar 3-4 boabe sunt suficiente pentru a condimenta un preparat. Suntem obișnuiți să-l punem în unele ciorbe și mâncăruri cu pește, vânat și vită.
Adesea ienibaharul este pus în unele tipuri de murături și cârnați. Ienibaharul a devenit unul dintre cele mai populare condimente la sfârșitul Evului Mediu. Tradiția europeană de a condimenta vânatul, carnea de vițel și diversele tipuri de pește cu ienibahar datează din această epocă.
Este interesant că condimentul este un condiment care vine departe de pământurile noastre, dar este folosit în mod tradițional în bucătăria bulgărească de mulți ani. Condimentele sunt adăugate și la sosuri, mâncăruri de legume, marinate, conserve de carne, pește și alte feluri de preparate. Este destul de potrivit pentru aromatizarea orezului.
Ienibaharul este combinat cu succes cu ardei, țelină, ceapă, usturoiul și frunze de dafin. În plus, boabele mici de culoare închisă și ovale sunt un ingredient indispensabil în compoziția curryului aromat.
Beneficiile ienibaharului
Pe lângă faptul că este un condiment, ienibaharul poate fi folosit și că plantă medicinală pentru a atenua unele probleme de sănătate, dar este important de reținut că sunt necesare doar cantități mici de condiment. Condimentu, l în cantitate de 2-3 boabe pentru 4 porții îmbunătățește digestia și crește poftă de mâncare.
Există destul de multe beneficii ale consumului regulat de ienibahar. Acesta stimulează digestia, poftă de mâncare și are efect antiflatulent. Ienibaharul este recomandat după mese pentru o digestie mai bună, pentru dureri intestinale și în situații de balonare, precum și pentru stările diareice.
Uleiurile esențiale de ienibahar au proprietăți antiseptice excelente. Aplicarea uleiului de ienibahar ajută la vindecarea mai rapidă a rănilor și excoriațiilor. Este bine să amestecați uleiul de ienibahar cu puțin ulei de cocoș deoarece este foarte puternic și poate irită pielea.
În mod tradițional, în Jamaica ceaiul de ienibahar fierbinte este băut pentru răceli, crampe menstruale, stomac deranjat. În Costa Rică, boabele de ienibahar sunt folosite pentru a trata diabetul, gazele și indigestia. Cubanezii îl folosesc ca tonic revigorant, iar în Guatemala folosesc fructele zdrobite pentru vânătăi, dureri articulare și musculare.
Se crede că extern, ienibaharul acționează ca un anestezic local și este folosit ca plasture pentru nevralgii, reumatism, ameliorează durerile musculare. Este folosit că pastă pentru a calmă și ameliora durerile de dinți - stomatologii folosesc eugenolul ca anestezic local pentru dinți și gingii. Adăugarea de ienibahar la pastele de dinți este însă discutabilă dacă este sau nu benefică.
Fructele zdrobite se administrează intern câte un vârf unei linguriță de 3 ori pe zi pe stomacul gol. Doza standard de ulei esențial este de 2-3 picături, sau conform prescripției.
Mod de utilizare: la o linguriță de fructe măcinate se toarnă cu 250 ml apă clocotită și se lasă la macerat 10 minute. Se bea de trei ori pe zi după masă. Pentru diaree consumați-l pe stomacul gol.
Medicina populară cu ienibahar
Datorită conținutului bogat de uleiuri esențiale, ienibaharul este extrem de util deja la primele simptome de răceală și gripă. Potrivit vindecătorilor populari, o răceală trece foarte repede dacă înghiți două boabe de ienibahar în primele ore în care te simți rău. Rețineți că boabele nu trebuie mestecate deoarece gustul lor este proeminent și greu de înghițit.
Vinul fiert cu ienibahar este o băutură excelență de iarnă împotriva răcelii conform medicinei populare. La un litru de vin roșu fiert se adaugă câteva linguri de miere, 1 cuișoare și 4 boabe de ienibahar. În vin se poate adăuga un măr, după care se fierbe 2-3 minute, se strecoară și se bea cu înghițituri mici. Băutura ajută nu numai la răceli, ci are și efect de încălzire, îmbunătățește circulația sângelui și are efect antiseptic.
O răceală poate fi înlăturată și cu un ceai de plante aromat la care s-a adăugat puțină miere, suc de lămâie și 2 boabe de ienibahar. Acest ceai încălzește corpul și curăță tractul respirator, ajută la transpirație și elimină toxinele. Este bine să-l beți seara, după care ar trebui să vă întindeți și să vă înveliți foarte bine într-o pătură caldă. Dimineața, răceala s-a domolit și starea generală s-a îmbunătățit.
Probleme cauzate de consumul de ienibahar
Combinarea ienibaharului cu anumite medicamente le poate influența acțiunea sau poate provoca efecte secundare nedorite. Nu consumați ienibahar dacă luați fier și alte suplimente minerale. Deși are un efect benefic asupra digestiei, ienibaharul nu este recomandat persoanelor cu probleme cu stomacul, ficatul, bila și rinichii.
Evitați ienibaharul dacă sunteți însărcinată sau alăptați. Nu utilizați uleiul pe piele dacă aveți eczeme sau alte afecțiuni inflamatorii ale acesteia. Ienibaharul poate provoca reacții alergice ale pielii atunci când este utilizat local.
Ienibaharul este contraindicat dacă aveți tulburări digestive cronice precum ulcer duodenal, boală de reflux, colită ulceroasă, intestin iritabil, diverticuloză sau diverticulită. În plus, ienibaharul nu trebuie utilizat dacă există antecedente de cancer sau un risc crescut de cancer. Eugenolul, o substanță din condiment, vă poate expune riscului de cancer.
Uleiul esențial de ienibahar trebuie utilizat cu prudență și trebuie selectat un produs de înaltă calitate. Înainte de a continuă cu utilizarea acestuia, cel mai bine este să consultați un specialist care vă va explică cel mai bine riscurile, metoda de administrare și posibilele efecte secundare.
