Conținut:
Mozzarella este o brânză care este făcută din lapte de bivoliță și provine din regiunea Campania care se întinde în jurul orașuli Napoli. Istoria ne amintește cum în timpul celui de-al Doilea Război Mondial naziștii au reușit să distrugă o mare parte din turmele de bivoli, motiv pentru care pentru o lungă perioadă de timp brânza a fost produsă numai din lapte de vacă.
Astăzi, mozzarella din lapte de bivoliță originală este cea mai valoroasă astfel de brânză pe care o puteți folosi, dar cantități destul de mari de mozzarella din lapte de vacă sunt produse în mod activ doar în Italia. Mozzarella are o culoare aproape albă, de porțelan. Are o suprafață netedă, oarecum sidefată și nu are o coajă tare, spre deosebire de alte tipuri de brânză. Este o brânză nesărată și prin urmare, unii oameni nu sunt deosebit de mari fani ai mozzarella.
Brânza originlă mozzarella din lapte de bivoliță este un produs de calitate, cu o textură mult mai moale și o aromă mai plăcută decât cea făcută din brânză de vaci. Este întotdeauna modelată sub formă de bile mici, aproape ovale. Producția de mozzarella începe cu adăugarea de fermenți urmată de încălzirea la o temperatură de 80-90°C cu agitare constantă până se obține o masă elastică. Din amestec sunt tăiate bile cu o culoare alb-porțelan și un interior elastic.
„Mozzare” înseamnă „tăiat”. Denumirea acestei brânze nesărate, îndrăgite de mulți dintre noi, provine de la porțiile individuale, care nu se pun în forme, ci pur și simplu tăiate din bucăți mari de brânză proaspătă.Sunt apoi trecute printr-o baie de saramură, după care sunt ambalate.Maeștrii susțin că acesta este secretul marii durabilități a brânzei.
De fapt, mozzarella a fost consumată și preparată cu destul de mult timp în urmă. Există referiri în documente antice, fiind menționată sub denumirea de „mozza” sau „provatura”. Pentru prima dată, termenul „mozzarella” a fost introdus de unul dintre bucătarii din anturajul papal - Scarpi, încă din 1570, în cartea sa de bucate.
Există înregistrări ale consumului de produse lactate din lapte de bivoli care datează din secolul al XII-lea. Era o tradiție ca monahii de la mănăstirea Sfântul Laurențiu din Capuâ să ofere mozza cu o bucată de pâine membrilor Sfatului Clerului care îi vizitau anual.
Tipuri de mozzarella
Tipurile de mozzarella sunt împărțite în funcție de laptele din care este făcută:
- Mozzarella din lapte de bivoliță (Mozzarella di bufala della Campania) - caracterizată printr-o textură elastică filată. Are o aromă de smântână și un gust relativ puternic. Mozzarella proaspătă cu lapte de bivoliță are un interior neted și este destul de bogată în calciu, proteine, multe vitamine și săruri minerale.
- Mozzarella din lapte de vacă (Mozzarella fior di latte) - rudă mai mică a mozzarelei de bivoliță. Acest tip de mozzarella are un gust ușor lăptos-acrișor și se maturează relativ repede.
- Mozzarella din lapte de soia.
Compoziția mozzarella
Mozzarella este extrem de bogată în proteine, minerale (zinc, magneziu, fosfor) și vitamine (A, B2, B12, D și PP). Se distinge prin conținutul ridicat de calciu, care joacă un rol important într-o serie de procese care au loc în corpul uman, precum și prin prezența fermenților lactici vii. GI (indice glicemic) = 78, 32
În 100 g de mozzarella sunt: 302 calorii, 180 kcal din grăsime, 20, 03 g grăsime totală, 54 mg colesterol, 0, 60 g fibre, 25, 96 g proteine, 46 ml apă.
Alegerea și păstrarea mozzarellei
Întrucât mozzarella este un produs perisabil, astăzi poate fi găsită sub formă de bile în saramură. Cumpărați mozzarella din magazinele verificate și fiți atenți la data de expirare. Nu depozitați mozzarella mult timp pentru că își pierde rapid din calități. Cumpărați doar atât cât aveți nevoie pentru un fel de mâncare specific.
Utilizarea culinară a mozzarellei
Această brânză moale și deosebit de gustoasă este utilizată pe scară largă în nenumărate feluri de mâncare. Adăugați fără probleme cuburi de mozzarella în diverse salate, sosuri, ca garnitură la mâncărurile cu legume și chiar în caserole. Gustul pizzei este unic dacă aranjați câteva felii de mozzarella deasupra.
Există câteva cerințe minime atunci când consumați mozzarella. De exemplu, este bine să o lăsați 2 ore la temperatura camerei înainte de a o servi, pentru a-i simți elasticitatea naturală și gustul plăcut. Este populară cu Salata Caprese (cu roșii, busuioc și ulei de măsline), pe Pizza Margherita, lasagne sau pe bruschette. Merge de minune cu Sauvignon Blanc, Chardonnay, Pinot Grigio și bere neagră.
Vă oferim o variantă interesantă, încercată și testată de pizza mozzarella.
Pentru aluat: 1 ou + apă = 300 ml, 20 ml. de ulei sau ulei de măsline, 1/2 linguriță de zahăr, 1 linguriță plină de sare, 1/2 cub de drojdie, aproximativ 3 căni de făină
Pentru topping: 2 linguri de piure de roșii, 2-3 linguri de Lutenica, mozzarella - după preferință, măsline - fără sâmburi, ciuperci, ½ ceapă tocată, ulei de măsline, sare, condimente - busuioc, oregano.
Mod de preparare: Bateți oul cu o furculiță și adăugați apă până la o cantitate totală de 300 ml. Adăugați cubul de drojdie și amestecați până se dizolvă. Frământam aluatul împreună cu restul ingredientelor și lăsăm să crească până își dublează volumul. Din acest aluat se fac 2 blaturi, fiecare cu diametrul de aproximativ 26 cm.
Deasupra se ung blaturile cu piure de roșii și lutenica și se aranjează felii de ceapă, ciuperci, măsline, se toarnă un strop de ulei de măsline și se presară condimentele. Punem pizza la copt în cuptorul încins la 200 de grade. Înainte ca acestea să fie complet gata, scoateți, acoperiți cu felii mai groase de mozzarella și puneți pizza din nou la cuptor până când brânza se topește ușor.
Cum să facem mozzarella de casă
După cum a devenit deja clar, cea mai gustoasă și cea mai bună mozzarella este făcută din lapte de bivoliță. Dacă nu puteți obține un astfel de lapte, aceasta poate fi făcută și cu lapte integral de vacă.
Ingrediente necesare: 2 litri de lapte proaspăt neomogenizat, nefiert, ¼ cană de apă călduță, 1 ½ lingurițe de sare de lămâie, 2 ml cheag, ¼ linguriță de sare, dupa dorință.
Mod de preparare: Se toarnă laptele într-o oală potrivita și se adaugă sarea de lămâie dizolvată în apă. Se încălzește până la 25-30 de grade, moment în care trebuie să se brânzească. Se adaugă cheagul, se amestecă bine și se încălzește la foc lent până când temperatura ajunge la 40 de grade. Toate acestea se fac cu amestecare constantă. La final, scoateți oala de pe foc și lăsați-o să stea aproximativ 15 minute, timp în care scurgeți zerul.
Amestecul care se obține și este asemănător cașului, trebuie strecurat printr-un tifon. Prin el se stoarce cât mai mult zer posibil. Puneți bila rezultată într-un castron și încălziți-o la cuptorul cu microunde pentru aproximativ un minut. Lichidul separat se scurge iar brânza se frământă ca și pâinea - ar trebui ca mozzarella să se fileze. Acesta este momentul să adăugați sare, dacă doriți.
Lucrați cu mănuși de cauciuc dacă brânza este fierbinte și procesați până se obține un amestec lucios. Cu cât frământați mai mult, cu atât mozzarella devine mai tare și invers. Aluatul se împarte în două bile și se pun în apă cu gheață pentru a se întări. Mozzarella deja răcită poate fi consumată. Este bine să-o păstrați într-un recipient închis ermetic până la 4 zile.
Calitatea cheagului este, de asemenea, importantă pentru o mozzarella de calitate. Dacă doriți, puteți să nu adăugați sare și busuioc – dar acesta face ca mozzarella să aibă un gust și mai bun. Înainte de a pune mozzarella la frigider, dați-i formă rotundă, caracteristică.
Probleme cauzate de consumul de mozzarella
Consumați mozzarella cu moderație, pentru că are un gust foarte ușor și plăcut, dar sunt 302 calorii în doar 100 g - fapt care nu trebuie ignorat. Nu subestimați faptul că o mare parte a produselor lactate provoacă alergii din cauza proteinelor conținute în acestea.
