Conținut:
Leușteanul (Levisticum officinale Koch) este o plantă perenă din familia pătrunjelului și morcovului – umbelifere (Apiaceae) care atinge 1-2 metri înălțime. Îl cunoaștem ca un condiment indispensabil pentru ciorba de pește și supe sau pentru friptura de miel, dar leușteanul are un potențial mult mai mare dacă vorbim despre proprietățile medicinale. Aroma puternică, bogată și specifică de rășină a leușteanului, este distinctă. Se caracterizează inițial printr-un gust amar, iar după scurt timp devine aromat.
Leușteanul mai este cunoscut sub denumirile de leoştean, libistoc, luştrean, luştereag, buruiana lingorii, frunza dragostei, păscănaţ, iar numele leuștean în sine, conform credințelor populare, însemna „nouă puteri” – atâtea puteri capătă persoana care l-a presărat din abundență în mâncarea sau a băut decoct de leuștean.
Patria leușteanului este Asia Centrală și Europa. O plantă înrudită este Scotswort, care crește în nordul Marii Britanii și de-a lungul coastei atlantice a Americii de Nord. Leuștean era deja cunoscut de vechii greci și romani. Este menționat de Hildegard, autor medieval din secolului al XI-lea. În această perioadă a fost folosit în principal pentru prepararea băuturilor tonice.
Vindecătorii renumiți precum Hipocrate, Avicenna, Galen recomandă leușteanul fiert sau înmuiat în vin pentru afecțiunile creierului, pentru a dispersa umflăturile - interne și externe, împotriva urinării nocturne, și amestecat cu miere - pentru a curăța și întări organismul în caz de otrăvire. Comandantul Suvorov, în timpul tranziției prin Alpi, le-a oferit soldaților săi o infuzie de leuștean pentru a le spori puterea.
Compoziție Leușteanului
De secole, chiar de milenii, oamenii au cunoscut puterea vindecătoare a leușteanului, care, pe deasupra, a fost aproape instantanee. Ei au numit frunzele leușteanului magice, probabil din cauza efectului puternic de vindecare al uleiurilor esențiale pe care le conține. Leușteanul conține ulei esențial, care în rizom este de până la 1%.
Conșine și rășini, furanocumarine, lecitină, zaharuri, acizi organici, enzime, tanini. Rădăcinile sale sunt bogate în uleiuri esențiale, zaharuri, minerale, acizi organici, rășini, cumarină, pectină, amidon. Din părțile subterane și din fructe se obține un ulei esențial, care este folosit ca și condiment.
Leușteanul conține:
- ulei volatil (aproximativ 70% ftalide)- cumarine (inclusiv bergapten, psoralen și umbeliferon)- acizi vegetali- beta-sitosterol- rășini- substanțe lipicioase
Depozitarea leușteanului
Păstrați frunzele uscate de leuștean în borcane bine închise, la o temperatură care nu depășește 15 grade. Nu ar trebui să fie expus direct la lumină sau alte surse de căldură. Depozitate astfel, frunzele își păstrează proprietățile benefice pentru o lungă perioadă de timp. Leușteanul se păstrează foarte bine înghețat în congelator.
Utilizarea culinară a leușteanului
Îndrăgit ca și condiment pentru ciorba de pește și diverse mâncăruri de miel, leușteanul găsește o gamă destul de largă de utilizări culinare. Pentru un fel de mâncare de 4 porții este suficient un rizom de mărime medie. Se folosesc frunzele, fructele și rizomul plantei.
Rădăcinile și fructele plantei sunt antiseptice bune și, prin urmare, sunt adesea adăugate la murături și conserve de carne. Leușteanul proaspăt este un condiment bun pentru supe de pui, fasole, sosuri și cărnuri mai grele. Fructele sunt folosite pentru murarea legumelor, împreună cu foile de dafin, piperul negru și ienibaharul.
Combinați rizomul de leuștean cu pătrunjel, mărar, verdețuri de supă, piper negru și boia, măghiran și usturoi. Rădăcinile proaspete de leuștean sunt un condiment excelent pentru salate, supe de pui, fasole și diverse feluri de mâncare din carne. Frunzele leușteanului, proaspete sau uscate, sunt un condiment indispensabil pentru ciorba de pește.
Se recomandă să le puneți la scurt timp după începerea gătitului. Puteți usca frunzele leuștean, le puteți depozita în pungi bine sigilate într-un loc uscat și puteți păstra aroma de leuștean în bucătărie pe tot parcursul anului. Dacă nu aveți timp pentru astfel de inițiative proprii, puteți găsi oricând un pachet de leuștean uscat la cel mai apropiat magazin alimentar.
Beneficiile leușteanului
Timp de secole, medicina tradițională s-a bazat pe leuștean pentru destul de multe afecțiuni. Leușteanul determină eliberarea de secreții în principal din tractul gastrointestinal și plămâni, tonifică organismul, stimulează sistemul excretor, are un efect benefic asupra sistemului cardiovascular și nervos și are un efect antispastic pronunțat asupra mușchilor netezi.
În scopuri medicinale, rizomul este utilizat în principal pentru lipsa poftei de mâncare, colici de stomac și intestine, ca agent expectorant, carminativ, coleretic, de reglare a menstruației. Leușteanul ameliorează durerea în timpul menstruației, deoarece are proprietăți antiinflamatorii excelente. Susține activitatea cardiacă și este un bun remediu pentru neurastenie. Deja din 1882, s-a stabilit că leușteanul previne răspândirea micobacteriilor tuberculoase. Este, de asemenea, un diuretic puternic, deoarece ajută la formarea urinei și la eliminarea toxinelor dăunătoare din organism. Se folosește împotriva transpirației abundente și pentru unele boli de piele.
De asemenea, leușteanulare abilitatea de a ameliora activitatea stomacului și a intestinelor, funcționează foarte bine și rapid pentru a depăși epuizarea și slăbiciunea internă, din cauza altor boli, tusea și astmul, bronșita, bolile de inimă, curăță bila și îndepărtează umflăturile cauzate de bolile interne. De asemenea, calmează sistemul nervos. Un decoct din rădăcinile sale amestecat cu puțin oțet și urzică ajută la vindecarea rănilor adânci, îndepărtează erupțiile cutanate și oprește căderea părului. Ceaiul sau extractul rece din rădăcinile de leuștean vindecă și curăță întregul organism.
Deoarece atât rădăcinile de pătrunjel, cât și cele de leuștean sunt folosite pentru aplicarea pe locul afectat în cazul mușcăturilor de insecte otrăvitoare - atât rădăcinile proaspete, cât și decoctul acestora au un puternic efect vindecător. Se aplică extern pentru mâncărimi ale pielii, răni, ciuperci ale picioarelor, pentru boli ale mușchilor, oaselor și articulațiilor, pentru dureri și crampe severe, se pot face băi cu decoct de rădăcini, precum și din întreaga plantă.
Se fierb 1-2 linguri din rădăcinile proaspete sau uscate, în 1/2 l de apă sau vin roșu timp de 10-15 minute, . Se bea de 2-3 ori pe zi câte o cană Această rețeta este folosită și în scop preventiv - protejează vasele de sânge de scleroză.
Pentru uz intern: peste 1 linguriță de rizomi dați pe răzătoare, se toarnă 0, 5 l apă clocotită, se înmoaie timp de 3-4 ore, se filtrează și se împart în 3 părți egale. Se ia dimineața, la prânz și seara, înainte de mese. Sucul de leuștean este benefic pentru viermișori intestinali.
Rețetă cu pudră de leuștean
Rădăcinile uscate sunt măcinate pulbere, într-o râșniță de cafea și puse în borcane, pentru depozitarea pe termen lung. Se folosesc la prepararea sosurilor, supelor, terciurilor etc.
Rețetă de ceai de leuștean
Pentru a prepară un ceai de leuștean aromat și benefic, ai nevoie de 500 ml apă și 1/2 lingură de leuștean uscat. Se fierbe amestecul aproximativ un minut, apoi se ia de pe foc, se infuzează aproximativ 15 minute și se strecoară. Se bea ceaiul de 6 ori pe zi - dimineața, la prânz, seara și înainte de masă. Consumul de ceai de leuștean în scopuri medicinale poate dura până la 3 luni.
Probleme cauzate de consumul de leuștean
Deși destul de benefic, leușteanul poate avea în unele cazuri efecte secundare nedorite. Este contraindicat să se consume leuștean în timpul sarcinii. De asemenea, persoanele care suferă de nefrită acută nu ar trebui să folosească leuștean. Este bine, dacă plănuiești un tratament cu leuștean, să consulți totuși un medic sub a cărui supraveghere va avea loc acest tratament.
Se crede căleușteanul nu este un condiment potrivitpentru persoanele mai nervoase și expresive, deoarece este posibil să provoace dureri de cap și stare de rău. Este posibil ca leușteanul în cantități foarte mari să provoace probleme sexuale, însă planta este folosită în doze moderate, deci acest risc este foarte mic.
