Proprietățile vindecătoare ale mierii de mană sunt cunoscute încă din antichitate.
Aceasta își găsește utilizări în tratarea multor probleme de sănătate - de la gripă și răceală până la afecțiuni hepatice. Conținutul său de minerale, aminoacizi esențiali și vitamine îi conferă un puternic efect antibacterian și proprietatea de a întări sistemul imunitar. În plus, are proprietăți laxative și emoliente, ajută la gastrită și ulcer. Este recomandată și în cazul afecțiunilor renale și hepatice.
Mierea de mană este un remediu dovedit pentru tratarea oreionului și rujeolei. Este folosită în tratarea problemelor pielii precum eczemele și arsurile. Are un efect pozitiv și în cazul problemelor de somn, consumând o linguriță înainte de culcare.
Cum se obține mierea de mană
Albinele o colectează din mana de pe frunzele de stejar și tei. Această mană se formează cu ajutorul insectelor care perforează frunzele copacilor. Ele se hrănesc cu o parte din sucul care se scurge, iar partea rămasă se depune pe frunze sub forma unui lichid lipicios. Atunci când în jurul albinelor nu există suficiente plante nectarifere, ele produc miere din această mană.
Culoarea mierii de mană este de la verde închis la negru. Aproape că nu se cristalizează.
Mierea de mană de calitate are un conținut ridicat de aminoacizi - arginină, glicină, histidină, lizină, metionină, precum și acid aspartic și glutamic.
Ca și gust, se deosebește puțin de mierea nectariferă. Mierea de mană este amăruie și ușor astringentă.
Datorită capacității sale ridicate de a absorbi umiditatea din mediul înconjurător, fermentează rapid.
Datorită conținutului său mineral ridicat, mierea de mană are nu numai o valoare nutritivă mai ridicată, ci și un preț mai mare decât mierea nectariferă.
Cele mai mari cantități de mană sunt eliberate de stejar. Aceasta este o substanță ușoară și transparentă, care în timp dobândește o culoare întunecată. Despre mierea de mană de stejar, este cunoscut faptul că că are îm compoziție multe substanțe utile și este cea mai valoroasă datorită proprietăților sale vindecătoare.
Pentru obținerea mierii de mană, este necesară prezența arborilor cu frunze largi puternic afectați de afide. Din locul în care acești paraziți perforează un orificiu pentru mană, aceasta se scurge mult timp după aceea. Insectele depun înapoi pe frunze lichidul preluat, în prealabil îmbogățindu-l cu enzime. Albinele colectează mana îmbogățită cu enzime, o prelucrează și produc astfel miere.
Efectele secundare ale mierii de mană
Cantitatea zilnică recomandată de miere de mană este de 15-20 de grame. Principala daună a consumului său este legată de alergia la produsele de albine.
În doze mari, este toxică nu numai pentru albine (la ele, mierea cauzează toxicitate și moarte indiferent de cantitate), ci și pentru oameni.
Mierea de mană se caracterizează printr-un conținut ridicat de calorii, pentru care este specifică descompunerea și transformarea rapidă în hormoni care stimulează arderea grăsimilor acumulate. În 100 de grame de produs există în total 323 de calorii.
Extracția mierii de mană este dificilă și de lungă durată. Aceasta este vâscoasă și se extrage lent în jet subțire, prin centrifugare.
Pe piață puteți găsi miere de mană de calitate, iar la expozițiile de produse apicole puteți nu numai să cumpărați miere de mană, ci și să o degustați în prealabil.
Unii dintre cei mai mari producători de miere de mană cumpără producția producătorilor locali și o integrează în producție după cercetări asupra purității și calității produsului.
Citiți și despre beneficiile consumului de miere.
