Conținut:
- Lactoză și intoleranța la lactoză
- Scurt istoric al stării de intoleranță la lactoză
- Forme de intoleranță la lactoză
- Intoleranța la lactoză la nou-născuți și copiii mici
- Intoleranță secundară la lactoză
- Simptome de intoleranță la lactoză
- Cum este controlată intoleranța la lactoză?
- Tratamentul intoleranței la lactoză
- Înlocuitori de lapte fără lactoză
- Înlocuitori ai iaurtului
- Înlocuitori ai untului de vacă
- Înlocuitori pentru brânză
- Înlocuitori pentru înghețată
Laptele și produsele lactate sunt printre principalele alimente din meniul unei persoane, pe toată perioada vieții. A fost un aliment de bază pentru oameni încă din timpuri imemoriale.
Cu toate acestea, există o incapacitate de a tolera acest produs alimentar de către anumiți oameni. Este vorba despre intoleranța la lactoză.
Ce este această afecțiune și cum ne putem descurca cu ea?
Lactoză și intoleranța la lactoză
Lactoza este principalul zahăr din lapte. Poate fi găsit doar în ea și în produsele sale - brânză, cașcaval, urdă. Pentru a fi digerată, lactoza necesită prezența unei enzime - lactaza. Lactaza este produsă în intestinul subțire și descompune lactoza din alimente în alte 2 zaharuri - glucoză și galactoză. Ele sunt ușor absorbite de tractul intestinal.
Uneori corpul nu produce lactază în cantitate suficientă și atunci vorbim despre intoleranță la lactoză. Se exprimă în incapacitatea organismului de a digera complet lactoza din cauza lipsei de lactază produsă de intestinul subțire.
Aceste cantități nedigerate ajung în intestinul gros, unde fermentează și produc senzații neplăcute - diaree, durere, balonare și gaze. Lucrurile se complică deoarece există o suprapunere a simptomelor intoleranței la lactoză cu cele ale unei alte boli – sindromul colonului iritabil – care are aceleași simptome. De asemenea, - intoleranța la lactoză poate fi ușor confundată cu alergia la proteinele din lapte.
Cu toate acestea, odată cu alergia la proteinele din lapte, apar tulburări ale sistemului imunitar, provocând probleme digestive, dar și probleme respiratorii și dermatologice - tuse, strănut, urticarie, eczeme.
Intoleranța la lactoză nu prezintă riscuri de complicații, spre deosebire de alergia la proteinele din lapte.
Astăzi, aproape 75% din populația adultă a lumii se caracterizează printr-o scădere a activității enzimei lactază. Debutul insuficienței de lactoză după perioada copilăriei este o afecțiune caracteristică mai ales tipului de persoană din Europa de Vest, unii asiatici și majoritatea africanilor. Intoleranța la lactoză diagnosticată în copilărie se datorează unor factori genetici.
Scurt istoric al stării de intoleranță la lactoză
Există rapoarte că această tulburare digestivă a fost descrisă pentru prima dată de Hipocrate. El vorbește despre o afecțiune în care pacienții se plâng de indigestie după ce au consumat lapte. Abia în secolul al XX-lea, însă, această condiție a fost descrisă și studiată în detaliu.
Potrivit oamenilor de știință, o mutație cromozomială a avut loc în vremuri străvechi și a făcut ca proteina de reglare care suprimă producția de enzimă lactază la vârsta adultă să nu fie funcțională.
Forme de intoleranță la lactoză
Există forme congenitale și dobândite de intoleranță la lactoză. Cea primară este caracteristică vârstei primare - la nou-născuți și copiii mici, în timp ce cea secundară afectează adulții.
Intoleranța la lactoză la nou-născuți și copiii mici
Deficitul de lactoză poate apărea ca o problemă congenitală imediat după naștere, iar apoi simptomele se dezvoltă foarte repede. Se crede că motivul se află în mutația unei gene responsabile de producerea de lactază. Afecțiunea este rară.
Prezența sa are ca rezultat un deficit temporar de lactază, care se exprimă în incapacitatea organismului de a asimila zahărul din lapte sub formă de galactoză și glucoză din cauza cantității insuficiente de lactază.
Rezultatul este că lactoza nedigerată intră în colon și bacteriile de acolo formează acid lactic, dioxid de carbon și hidrogen. Pereții intestinali se umflă, iar acest lucru provoacă spasme și durere la copil. Cu toate acestea, această intoleranță este temporară și se datorează sistemului digestiv imperfect și aportului doar de lactoză ca ingredient principal al laptelui matern și al formulelor pentru sugari.
Intoleranță secundară la lactoză
Intoleranța secundară la lactoză nu se datorează producției reduse de lactază din cauza deficienței enzimatice, ci este un efect secundar al unei alte boli. Cel mai adesea apare atunci când epiteliul intestinal este deteriorat prin administrarea de antibiotice și citostatice sau boli ale sistemului digestiv precum boala Crohn, colita ulceroasă, gastroenterita inflamatorie, intoleranța la gluten și altele. Această intoleranță secundară la lactoză poate fi reversibilă, deoarece odată cu regenerarea epiteliului intestinal, se va ameliora.
Simptome de intoleranță la lactoză
Simptomele intoleranței la lactoză apar la o jumătate de oră până la 2 ore după consumarea produselor lactate. Acestea sunt următoarele:
- crampe musculare;
- greață;
- creșterea acidității;
- diaree;
- flatulență intestinală;
- gaze;
- creșterea presiunii în colon.
Putem verifica dacă suferim de intoleranță la lactoză în 2 moduri. Primul este consumul de lapte proaspăt pe stomacul gol. Dacă nu apare nicio reacție în următoarele 30 de minute până la 2 ore, răspunsul este negativ. Intoleranța la lactoză poate fi testată și dacă se consumă brânză sau urdă. Toate proteinele din lapte se află și în aceste produse.
Testele medicale se efectuează în laboratoare, iar rezultatele sunt precise.
Cum este controlată intoleranța la lactoză?
Controlul vine în mod natural prin alimente. În primul rând, toată lumea ar trebui să știe ce alimente conțin lactoză și să le evite pe cele care conțin zahăr din lapte. Acestea sunt, în primul rând, produsele lactate - brânză, cașcaval, urdă. Cu toate acestea, nu sunt singurele din această listă.
Lactoza este folosită la coacerea pâinii pentru a produce crusta delicioasă.
În industria cofetăriei, se folosește la producerea bomboanelor, biscuiților și a altor dulciuri.
Există lactoză chiar și în produsele din carne, pentru a elimina gustul amar și sărat și pentru a prelungi durata de valabilitate a acestora.
Se adaugă băuturilor alcoolice pentru a le înmuia gustul.
În multe medicamente, aproximativ 20% este lactoză.
Deficitul de lactoză este controlat cu suplimente nutritive care conțin enzima.
Tratamentul intoleranței la lactoză
Intoleranța alimentară de obicei nu are leac. Este bine să urmați o dietă pentru intoleranța la lactoză, exceptând alimentele care conțin această substanță.
Ce sunt înlocuitorii alimentari pentru intoleranța la lactoză?
Înlocuitori de lapte fără lactoză
Alternativele de lapte sunt abundente și delicioase, de obicei pe bază de plante. Laptele de soia, laptele de migdale, laptele de oleaginoase- toate acestea sunt alternative excelente la laptele de vaca. Laptele de nuca de cocos și laptele de ovăz au un gust delicat și ușor. Aceste tipuri de lapte de obicei nu conțin calciu, dar conțin vitamine și minerale. Laptele de migdale conține magneziu și vitamina E, iar laptele de orez conține vitamina B12. Laptele de cânepă și laptele de alac ar trebui, de asemenea, incluse în meniul unei astfel de diete.
Înlocuitori ai iaurtului
Iaurtul cu nucă de cocos este o alternativă exotică la produsele de origine animală, și este neașteptat de delicios. Alte opțiuni sunt iaurtul de soia, iaurtul de migdale, iaurtul de caju și altele.
Înlocuitori ai untului de vacă
În ceea ce privește gustul și textura, untul de migdale este cel mai bun. Este ușor, cu o textura plăcută. Uleiul de măsline și uleiul de nucă de cocos sunt bune pentru gătit, coacere, sotarea și aromatizarea alimentelor. Uleiul de avocado este bun pentru salate și sosuri.
Înlocuitori pentru brânză
Brânzeturile cu nuci sunt o alternativă vegană excelentă. Brânza de cocos și brânza de caju sunt produse extraordinare. Acestea furnizează proteinele necesare și au un gust plăcut sărat.
Înlocuitori pentru înghețată
Înghețatele vegane sunt acum foarte diverse. Laptele de cocos poate fi adăugat la ele pentru o textură cât mai cremoasă.
Calciul, care lipsește în aceste diete, poate fi obținut din legume cu frunze verzi, iar vitaminele D și K din spanac, urzici, ridichi, broccoli și cereale integrale.
