În corpul unui adult se găsesc aproximativ 100 g de sodiu (Na), din care aproximativ 40–45% se găsesc în țesutul osos. Sodiul este principalul cation din lichidul extracelular, care conține aproximativ 50% din cantitatea totală, în timp ce concentrația sa în celule este mult mai mică.
Sodiul reglează presiunea osmotică a lichidelor extracelulare și intracelulare, menține echilibrul ionic al mediului intern al corpului, reține apa în țesuturi și promovează umflarea coloizilor tisulari, participă la apariția impulsurilor nervoase și influențează starea funcțională a sistemului cardiovascular.
În celule există un mecanism care asigură excreția (eliminarea) ionilor de Na+ și absorbția ionilor de K+. Ca rezultat al acțiunii cunoscute sub numele de pompa de sodiu-potasiu, se creează o diferență între concentrațiile acestor ioni în membrana celulară.
Sodiul participă la conducerea excitației în celulele nervoase și musculare, la formarea rezervelor alcaline din sânge și la transportul ionilor de hidrogen. Sodiul este de asemenea necesar pentru formarea țesutului osos. Are o serie de efecte de reglare: creșterea concentrației intracelulare de sodiu îmbunătățește transportul glucozei în celulă, iar transportul aminoacizilor în celule depinde și de acesta.
Ionii de sodiu intră în corp prin alimente, absorbția lor având loc în principal în intestinul subțire. Eliminarea sodiului din corp se face în principal prin urină, o mică parte este eliminată prin transpirație, iar 2-3% prin fecale. La persoanele sănătoase, este aproape imposibil să se ajungă la excesul de sodiu în corp. Balanța de sodiu depinde în principal de funcția rinichilor, secreția de aldosteron din cortexul suprarenal, funcționarea sistemului endocrin și nervos central și funcționarea tractului gastrointestinal.
Concentrația de sodiu din sânge, în comparație cu alți electroliți, este menținută într-un interval mult mai restrâns. Menținerea concentrației de Na în plasma sanguină rezultă din acțiunea combinată a multor factori: hipotalamusul, hipofiza și epifiza, glandele suprarenale, rinichii, peretele atrial. Conținutul crescut sau scăzut de Na în vase determină creșterea volumului sanguin circulant sau pierderea apei în spațiul intercelular (edem).
Dezechilibrul de sodiu în organism se împarte în două categorii:
- hipernatremie – exces de sodiu
- hiponatremie – deficit de sodiu
Și ambele condiții de dezechilibru al sodiului în organism au consecințe neplăcute asupra corpului uman.
Principalele manifestări ale hipernatremiei sunt:
- umflături;
- edeme;
- creșterea tensiunii arteriale;
În caz de hipernatremie acută:
- simptome neurologice;
- greață, vărsături;
- convulsii;
- comă;
- perturbări ale termoreglării.
În caz de hiponatremie apar:
- dureri de cap;
- vedere încețoșată;
- oboseală;
- crampe musculare;
- greață, vărsături;
În caz de hiponatremie severă:
- convulsii;
- edem cerebral;
- comă.
Cauzele dezechilibrului de sodiu
Creșterea cantității de sodiu din sânge poate fi rezultatul fie al unei scăderi a conținutului de apă din organism, fie a excesului de sodiu. Hipernatremia se observă în:
- consumul limitat de apă, deshidratare;
- consumul crescut de sodiu prin alimentație sau medicamente;
- terapie hormonală (corticosteroizi, androgeni, estrogeni, ACTH);
- funcție renală afectată;
- vărsături și diaree prelungite fără hidratare;
- stare de transpirație abundentă;
- hipofuncție a cortexului suprarenal;
- unele afecțiuni endocrine (boala Cushing, sindromul Cushing, lipsa de ADH sau rezistența la acesta, tulburări ale proceselor în zona hipotalamică a creierului).
Hiponatremia sau deficitul de sodiu se dezvoltă în diferite condiții:
- consum insuficient (mai puțin de 8-6 g pe zi) de sodiu în organism din cauza postului sau a unei diete fără sare;
- diaree și/sau vărsături prelungite;
- transpirație excesivă;
- utilizarea diureticelor: majoritatea acestor medicamente activează excreția de Na prin urină;
- arsuri extinse;
- boli renale însoțite de pierdere de sodiu;
- diabet zaharat - prezența cetoacidozei este însoțită de pierderi crescute de Na;
- hipotiroidism;
- insuficiență a cortexului suprarenal;
- insuficiență cardiacă congestivă datorată scăderii fluxului sanguin renal;
- boli endocrine (hipocorticism, tulburări ale secreției de vasopresină);
- ciroză hepatică, insuficiență hepatică;
- prezența ileostomiei;
- insuficiență suprarenală primară (boala Addison) - este însoțită de o secreție foarte scăzută de aldosteron, o cantitate semnificativă de Na fiind excretată prin urină.
Când ar trebui să facem analize privind sodiul din sânge?
- boli renale;
- diabet zaharat;
- insuficiență cardiacă;
- insuficiență hepatică;
- tulburări endocrine;
- tulburări gastrointestinale (diaree, vărsături);
- utilizarea diureticelor;
- semne de deshidratare sau edem;
- dietă fără sare;
Reglarea echilibrului de sodiu în organism depinde de cauzele care l-au provocat. În prezența bolilor provocatoare, este importantă administrarea corespunzătoare și promptă. Medicii pot prescrie diuretice sau alte medicamente pentru eliminarea excesului de lichide sau electroliți din organism. În aceste cazuri, corectarea dietei, în special fără consultarea unui medic, este puțin probabil să ajute.
Dacă lipsa de sodiu se datorează vărsăturilor, diareei sau transpirației excesive, este important să consumați atât lichide, cât și să vă asigurați necesarul de electroliți.
Dacă nu există stare de boală, atunci atenția ar trebui să fie îndreptată către dietă, consumul de sare și hidratarea corpului. Consumul de sare în alimentație ar trebui să fie moderat - nici consumul excesiv, nici eliminarea totală a sării nu sunt benefice pentru organismul uman.
