Conținut:
Măghiranul este cunoscut sub numele latin de Origanum hortensis. Patria acestui condiment este considerată a fi în ținuturile Africii de Nord, unde și astăzi este o plantă perenă, în timp ce în alte locuri crește anual. Gustul și aroma specifică a măghiranului sunt bine cunoscute încă din cele mai vechi timpuri și nici astăzi popularitatea sa în gătit nu este în scădere. Astăzi măghiranul este cultivat în principal în zona Mării Mediteraneene și pe teritoriul Africii de Nord.
Prin însăși natură sa, măghiranul este o plantă erbacee care are flori roșii sau albe. Măghiranul este din familia Lamiaceae. O caracteristică deosebită a măghiranului este aroma sa puternică și specifică, datorită căreia nu poate fi confundat cu niciun alt condiment. Măghiranul este considerat rudă cu oregano. Origanum majorana este o plantă iubitoare de căldură. Înălțimea să ajunge la 20 până la 50 de centimetri.
Istoria măghiranului
Istoria măghiranului datează de mii de ani. Alături de frunza de dafin, a fost printre ierburile sacre din teritoriile mediteraneene, în principal în Grecia, Roma. Măghiranul a fost folosit cu un respect deosebit în Africa de Nord - în ținuturile Algeriei, Tunisiei și Marocului.
În Evul Mediu, măghiranul era folosit pentru a trata epilepsia. Deja în epoca greco-romană, măghiranul se bucura de o mare popularitate și avea o paletă largă de utilizări. O legendă interesantă spune că vechii greci credeau că dacă măghiranul încolțea pe mormântul cuiva, decedatul se bucură de pace și fericire veșnică în viața de apoi.
Compoziția măghiranului
Frunzele de măghiran conțin 0, 7-1% ulei esențial, fenoli și sunt bogate și în vitamina C, provitamina A, pectine și alte substanțe utile. Măghiranul este un condiment care conține eteri, substanțe amare, alcaloizi, taninuri și fenoli.
Păstrarea măghiranului
Măghiranul se vinde cel mai adesea uscat. Depozitați-l în dulapuri răcoroase și uscate, ferit de lumina directă a soarelui sau umiditate.
Gătitul cu măghiran
Părțile superioare ale plantei de măghiran sunt folosite ca și condiment. Se disting prin aroma deosebit de plăcută și gustul acidulat. Măghiranul este folosit ca un condiment excelent pentru miel și pui. Măghiranul se adaugă și la diferite tipuri de cârnați.
Utilizarea să culinară largă îl face un bun condiment pentru mâncăruri cu roșii, precum și pentru diverse tipuri de pâine și sosuri de salată. Măghiranul este o completare populară în bucătăria italiană, franceză, nord-africană și americană. Măghiranul uscat împreună cu cimbrul reprezintă o combinație excelentă în principal pentru producția de cârnați, nemții fiind unii dintre cei mai mari fani ai aromei de măghiran.
Măghiranul este de asemenea, unul dintre condimentele clasice pentru ficatul prăjit. Cele mai bune combinații de măghiran, pe lângă cimbru, sunt cele cu gust de dafin, piper și ienupăr. Aromă specifică a măghiranului este potrivită ca aditiv pentru legumele cu conținut mare de celuloză –ex. varza. Merge bine cu mâncăruri de pește precum și cu aproape orice tip de paste.
Măghiranul poate fi combinat și cu alte condimente. Combinația cu cimbru și pătrunjel este potrivită pentru prepararea legumelor, pentru carne la grătar, se poate combina cu usturoi și rozmarin. Este asemănător cu oregano, dar aroma și gustul măghiranului sunt mult mai delicate și mai dulci decât cea a oreganoului.
Cultivarea măghiranului
Măghiranul crește cel mai bine în climatele uscate și calde. Dacă o cultivați în condiții casnice, în timpul lunilor de iarnă planta ar trebui să fie protejată de îngheț, aducând-o într-un spațiu interior. Există tipuri de măghiran care sunt veșnic verzi. Măghiranul se udă rar - o dată pe lună cu 1-2 căni de apă.
La sfârșitul verii sau la începutul toamnei, plant de măghiran ar trebui să fie bine spălată și uscată cu grijă pentru a fi gata de utilizare în procesarea culinară. În general, măghiranul nu are nevoie de fertilizare, dar solul în care crește trebuie să fie bine drenat.
Un climat cald este de o importanță deosebită pentru ca măghiranul să își dezvolte aroma la maximum. În același timp, atunci când este uscat, măghiranul își pierde o parte din aromă, dobândind un gust caracteristic ușor amărui.
Beneficiile măghiranului
Măghiranul are o gamă largă de utilizări. Pe lângă faptul că este un condiment și o plantă, măghiranul este o materie primă valoroasă pentru industria parfumeriei. Printre proprietățile benefice ale măghiranului asupra sănătății unei persoane se numără proprietățile sale ca antispastic, antiseptic, vasodilatator.
Măghiranul are și capacitatea de a ne stimula digestia. Luat intern, măghiranul întărește funcțiile sistemului digestiv, acționează ca un antispastic și antiseptic.
Măghiranul ajută la problemele stomacului, are un efect calmant și revigorant. Are efect diuretic, este benefic pentru entorse și vânătăi și este un puternic antiseptic.
Stimulează digestia, acționează că vasodilatator și antispastic. Măghiranul este util în stare de anemie, probleme hepatice, bronșite și diaree.
Se crede că măghiranul este una dintre cele mai bune plante medicinale pentru sănătatea femeilor. Controlează simptomele sindromului premenstrual - schimbări de dispoziție, dureri și alte afecțiuni specifice. Planta este utilă și în timpul menopauzei, când apar o serie de modificări în corpul feminin. De asemenea, ajută la anumite probleme speciale femeilor - face minuni atunci când stagnează lactația și ajută la stimularea acesteia.
Măghiranul are proprietăți excelente antioxidante și antiinflamatorii. Datorită acestor calități, acționează benefic în procesul de recuperare după diferite boli. Ameliorează simptomele răcelii.
Măghiranul este folosit și pentru tratarea gastritei. Sub formă de ceai, este extrem de eficient în faza acută a gastritei. Este bine să începeți tratamentul acestei afecțiuni în faza inițială deoarece, dacă nu se acordă atenție, gastrită se cronicizează treptat și provoacă manifestări și mai grave.
Medicina populară cu măghiran
Măghiranul poate fi folosit că dezinfectant natural. Părțile utilizabile ale plantei sunt florile și frunzele. În medicina populară, măghiranul este folosit pentru inflamația sinusurilor.
În acest scop, se face o baie de aburi în care introducem planta, aplecându-ne peste oala cu apă fierbinte și măghiran, punându-ne un prosop peste cap și inhalând aburul. Procedura poate fi efectuată de 2-3 ori pe zi pentru a calma durerile de cap și disconfortul cauzat de sinusurile inflamate.
Ceaiul de măghiran este folosit pentru a ameliora o serie de probleme digestive, inclusiv crampe, gaze, boli hepatice, lipsa poftei de mâncare, calculi biliari.
Se crede că decoctul de măghiran este benefic în stadiile inițiale ale rujeolei, deoarece erupțiile apar mai ușor și progresează mai repede.
Frunzele uscate ale plantei pot fi folosite și pentru aplicare externă. În acest scop, se pun într-o pungă și se folosesc ca o compresă fierbinte pentru ameliorarea reumatismului și a umflăturilor dureroase.
Ulei esențial de măghiran
Uleiul esențial de măghiran este extrem de util. Nu este scump, este ușor de găsit, iar proprietățile sale sunt mai mult decât bune. Cel mai des este folosit pentru insomnie și oboseală cronică, entorse și dureri musculare, migrene, stres și anxietate excesivă.
Acest tip de ulei esențial este folosit și pentru afecțiuni mentale precum hiperactivitatea, isteria, echilibrează dorințele și calmează mintea. De asemenea, se recomandă pentru creșterea libidoului.
Uleiul esențial de măghiran ajută și la durerea de dinți. Se pub câteva picături de ulei un pic de vată curată care se aplică pe dintele bolnav.
Cu toate acestea, înainte de a începe aromaterapia cu ulei de măghiran, cel mai bine este să consultați un medic pentru a evita posibilele efecte secundare.
Efecte secundare ale utilizării măghiranului
Măghiranul este considerat o plantă sigură și poate fi folosită în siguranță. Cu toate acestea, este posibil ca măghiranul proaspăt, atunci când atinge pielea să provoace roșeață și umflături. În această situație nu trebuie să consumați decocturi cu măghiran pentru o lungă perioadă de timp, cel mai bine este să consultați un medic. De asemenea, nu este recomandat în timpul sarcinii.
Dacă o persoană suferă de alergie la busuioc, oregano, salvie, lavandă și alte condimente verzi, este bine să fie atentă la consumul de măghiran, pentru a nu provoca o reacție alergică și apariția unor simptome periculoase.
