Conținut:
Strugurii sunt semințele plantelor din genul Vitis, cunoscute în limba română drept viță de vie. Din punct de vedere botanic, strugurii sunt clasificați ca fructe de tip căpșuni. Strugurii au fructe mici, rotunde sau ovale, cu coaja translucidă, netedă. Unele tipuri de struguri conțin semințe comestibile, în timp ce altele sunt fără semințe.
Strugurii se caracterizează prin fructe sferice sau ovale care cresc sub formă de ciorchini. Acești ciorchini pot combina 15 până la 30 de boabe de struguri.
Istoria strugurilor
Strugurii au fost cultivați pentru prima dată în Asia încă din anul 5000 î.Hr. De asemenea, joacă un rol important în multe povești biblice care se referă la ei ca și „rodul viței de vie”.
În timpul civilizațiilor antice grecești și romane, strugurii erau venerați pentru folosirea lor la fabricarea vinului.În secolul al II-lea au fost plantate podgoriile din Valea Rinului din Germania, un loc remarcabil pentru producția de vin.
Strugurii au fost plantați pentru prima dată în Statele Unite la începutul secolului al XVII-lea de către misionarii spanioli din New Mexico. Ulterior, viticultura s-a extins rapid în valea centrală a Californiei, unde clima, precum și absența insectelor care atacau strugurii, au creat condiții extrem de favorabile.
Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, aproape toate soiurile de struguri viniferi din Franța au fost distruse de insecte aduse din greșeală din America de Nord. După încrucișarea soiurilor supraviețuitoare cu specii americane, a devenit iar posibil să se cultive struguri în această regiune, renumită pentru calitatea vinului obținut.
În prezent, Italia, Franța, Spania, Statele Unite, Mexic și Chile sunt printre cei mai mari producători de struguri în scopuri comerciale.
Compoziția strugurilor
Strugurii sunt un fruct fără grăsimi, grăsimi saturate, sodiu și colesterol. Compoziția chimică a strugurilor este diferită pentru soiurile individuale. Depinde de gradul de maturitate, de sol, de metoda de cultivare.
Strugurii sunt un fruct foarte hrănitor, care se datorează zaharurilor din ei - de la 13 la 24%, cu cea mai predominantă componentă glucoza, urmată de dextroză și o cantitate mică de fructoză.
Strugurii sunt o sursă de mangan excelentă, vitamina B6, tiamina (vitamina B1), potasiul și vitamina C. Aproximativ 100 g de struguri conțin 62 de calorii și 0.58 g de proteine.
Acizii din compoziția strugurilor sunt între 4 și 7%. Strugurii conțin uleiuri esențiale, tanin și substanțe rășinoase. Conțin magneziu, siliciu, calciu, arsenic și iod. Există și o anumită cantitate de vitamina C în struguri.
Strugurii conțin compuși benefici numiți flavonoide, care sunt fitonutrienți și conferă strugurilor culoarea lor violet intens.
Alegerea și păstrarea strugurilor
Se recomandă alegerea strugurilor care au o culoare bogată, cu rotunde și ferme. O modalitate de a aprecia dulceața unui strugure este culoarea acestuia. Soiurile de struguri verzi ar trebui să aibă o nuanță ușor gălbuie, soiurile roșii ar trebui să fie roșu intens, soiurile violet și albastru-negru ar trebui să aibă o culoare intensă pentru a fi dulci. Cel mai bun antioxidant îl reprezintă strugurii foarte bine copți.
Nu este posibil să păstrați strugurii la temperatura camerei, deoarece fermentează rapid. Pentru a-i păstra câteva zile, este necesar să-i puneți la frigider. Astfel, strugurii își pot păstra gustul până la 5 zile.
Tipuri de struguri
Strugurii care sunt consumați proaspeți sau utilizați în diferite rețete sunt numiți struguri de desert, spre deosebire de soiurile de struguri de vin care sunt folosiți pentru producerea vinului sau soiuri de stafide, folosite ca fructe uscate.
Deși există mii de soiuri de struguri, doar aproximativ 20 dintre aceștia se consumă curent. Culoarea, dimensiunea, gustul și caracteristicile fizice variază între soiuri. Strugurii se găsesc într-o varietate de culori, inclusiv verde, chihlimbar, roșu, albastru-negru și violet. Au o textură ușor crocantă și un gust dulce-acrișor.
Strugurii europeni - includ soiurile: Thompson (semințe și culoare chihlimbar-verde), Emperor (semințe și culoare violet) și Champagne / Black Corinth (de dimensiuni mici și culoare violet). Soiurile europene au o coajă care aderă la textura interioară.
Strugurii nord-americani - includ soiurile: Concord (culoare albastru-negru și mărime mare), Delaware (culoare roz-roșu) și Niagara (culoare chihlimbar și mai puțin dulce). Aceste soiuri au o coajă mai ușor de separat.
Hibrizii francezi - aceștia au fost dezvoltați din struguri „vinifera”, după ce majoritatea soiurilor de struguri au fost distruse în secolul al XIX-lea.
Utilizarea culinară a strugurilor
Pentru a valorifica la maximum proprietățile benefice ale fructului dulci, se recomandă consumul de struguri proaspăt culeși și bine spălați. Pe lângă consumul proaspăt, se folosesc pentru a face o serie de deserturi, sucuri, salate de struguri, pentru decorare. Merg de minune cu cașcaval și brânză albastră.
Vinul și rachiul se fac de asemenea din struguri. Există multe tipuri de struguri, dar cei care conțin mai mult tanin sunt folosiți în principal pentru a produce vin. Acestea sunt așa-numitele soiuri de vin.
Soiurile dulci și suculente sunt cele care se folosesc la gătit. Își păstrează forma și coaja nu se crăpă când sunt gătiți. Muscatul este cel mai potrivit pentru combinarea cu brânzeturi.
Soiurile de struguri roșii sunt potrivite pentru combinarea cu carne. Nu au nevoie de mult tratament termic, este suficient doar să îi încălziți. Soiurile cu semințe sunt mai aromate decât cele fără. Strugurii albi se potrivesc bine cu peștele și fructele de mare. De asemenea, se folosesc la multe dulciuri cu struguri.
Beneficiile strugurilor
Substanțele fitochimice găsite în struguri sunt compuși antioxidanți care ajută la reducerea riscului de boli de inimă. Resveratrolul protejează mușchiul inimii și îl menține flexibil și sănătos. De asemenea, reduce riscul bolii Alzheimer și este un medicament anti-îmbătrânire. Rolul saponinei a fost, de asemenea, legat de susținerea sănătății inimii. Pe lângă resveratrol și saponină, strugurii conțin și un alt compus numit pterostilben, un antioxidant puternic, cunoscut pentru a proteja împotriva cancerului și pentru a ajuta la scăderea colesterolului.
Amestecul bogat de fitocompuși conținut de struguri îi fac extrem de benefici și au numeroase efecte protectoare legate de metabolismul colesterolului, stresul oxidativ (acțiunea radicalilor liberi) și inflamație.
Vitaminele conținute de struguri întăresc sistemul nervos și îmbunătățesc vederea. Consumul regulat de struguri reduce riscul apariției cheagurilor de sânge. Ajută la migrene, reglează activitatea sistemului gastrointestinal, îmbunătățește digestia. Strugurii roșii au proprietăți antibacteriene și antivirale puternice, protejează împotriva infecțiilor.
Vinul este un agent protector pentru persoanele cu hipertensiune arterială și hipertensivi. Consumul moderat și regulat de vin reduce riscul de deces din diverse cauze, nu doar boala coronariană. Vinul rosu oferă și protecție împotriva cancerului pulmonar.
Strugurii și semințele lor conțin compuși numiți procianidină B, care ajută împotriva cancerului de sân.
Probleme cauzate de consumul de struguri
Consumul de struguri poate provoca flatulență și tulburări gastro-intestinale. Este recomandat să îi consumați fără coajă, în special persoanele care suferă de boli ulceroase, boli ale intestinelor, rinichilor, tractului urinar și genital. Strugurii sunt contraindicați persoanelor care suferă de diabet.
Cosmetică cu struguri
Utilizarea sucului de struguri, a pulpei fructelor și a uleiului din semințe este cunoscută din cele mai vechi timpuri. Strugurii conțin o serie de substanțe benefice, care reprezintă motivul pentru popularitatea sa crescândă, ca produs cosmetic. Este conținut într-o serie de creme, măști și scrub-uri.
Fiecare femeie poate face o mască de față regenerantă, acasă. Este necesar doar să îndepărtați coaja și semințele din fructe și apoi să ungeți partea cărnoasă a strugurilor pe față. Lăsați să acționeze 15 minute și spălați-vă fața.
Pentru pielea care și-a pierdut elasticitatea, amestecați câteva boabe de struguri zdrobite cu 2 lingurițe de iaurt, o lingură de miere și suc de lămâie. Se aplică pe față și se lasă să acționeze timp de 20 de minute.
