Conținut:
Anasonul ne este cunoscut mai ales ca un condiment cu un gust specific. Este o plantă erbacee anuală care se cultivă cu succes în țara noastră, iar în stare sălbatică se găsește în regiunile mai calde. Se dezvoltă în zone mari din Asia, toată Europa, India, Chile, Japonia etc. Denumirea populară a plantei este anason obișnuit (simplu) sau anis.
Din cele mai vechi timpuri, anasonul a fost folosit ca și condiment și remediu în medicina tradițională. Găsim informații despre el în scrierile lui Dioscoride și Pliniu cel Bătrân. Există dovezi că anasonul a fost folosit în Egipt în anul 1500 î.Hr. Romanii foloseau prăjituri condimentate cu anason după ce consumau mese grele, iar acest lucru a fost răspândit în toată Europa de către legiunile romane.
Chiar și Biblia menționează zeciuiala în anason. În 1305, anasonul a fost catalogat de regele Edward I ca medicament taxabil, iar comercianții care soseau la Londra plăteau o taxă care mergea spre repararea Podului Londrei. Fructele de anason sunt cunoscute ca Fructus Anisi.
Prin natura sa, anasonul este o plantă anuală cu o tulpină înaltă de 30-60 cm. Inflorescența este o umbrelă complexă cu 7–15 raze principale, la bază – fără teacă sau cu o singură frunză. Florile sunt albe, iar fructele au lungimea de 3–5 mm, de formă ovoidă până la ovoid-alungită. Anasonul înflorește între lunile iunie și iulie. Se folosesc fructele care sunt recoltate înainte de a fi coapte. După recoltare, se lasă să se coacă. Fructele sunt aromate, cu gust dulceag. Fructele uscate reprezintă două semințe legate între ele, de până la 5 mm lungime, 2-4 mm lățime, prinse pe codițe.
Când indienii Dacans, unde anasonul este foarte rar, vor să-și arate dragoste față de cineva, le oferă o mână de anason. Gustul său este dulceag, cu o aromă destul de plăcută. Sămânța conține în principal ulei gras și proteine și, prin urmare, nu are aromă.
Există diferență între cele 2 tipuri de anason – anasonul comun (Pimpinella anisum L.) și anasonul stelat (Illicium verum). Anasonul este o plantă erbacee anuală cu o tulpină cilindrică verticală din familia țelinei și a pătrunjelului - Apiaceae, în timp ce anasonul stelat este un copac veșnic verde de până la 10 m înălțime și aparține familiei Magnolia.
Compoziția anasonului
Anasonul este o plantă din familia chimionului și mărarului. Semințele plantei sunt deosebit de bogate în uleiuri esențiale și grăsimi. Fructele conțin polizaharide, proteine, leucoantocianine, până la 30% ulei gras, 2-3% (la unele soiuri până la 6%) ulei esențial cu ingredientul principal anetol (80-90%). Pe lângă anetol, mai sunt conținute cantități mici de metilhavicol, anisaldehidă, anischetonă și acid anisic.
Fructele conțin 8–28% ulei gras, substanțe proteice, zaharuri, substanțe mucilaginoase, aproximativ 10% săruri minerale și altele. În fructele de anason găsim grăsimi - 10-30%, colină, 20% proteine, vitamina C (până la 140 mg), vitamina P (rutină-120 mg), zaharuri, cumarine și o cantitate semnificativă de oligoelemente.
Fructele de anason și uleiul lor esențial lichid, aproape incolor, au aceeași aromă ca și anasonul stelat, ceea ce este dovada unei compoziții chimice similare a uleiurilor.
Uleiul esențial de anason comun are însă și substanțe care nu se regăsesc în uleiul esențial obținut din anason stelat - anasecetona, cuminaldehida, acetaldehida etc. Anetolul din uleiul esențial de anason comun ajunge până la 90%. O caracteristică distinctivă a uleiului este că este extrem de sensibil în ceea ce privește depozitarea. Dacă nu este depozitat corespunzător, se dimerizează în dianetol, despre care se crede că are proprietăți estrogenice.
Când se formează dianetol, uleiul esențial devine otrăvitor. De aceea, uleiul de semințe de anason trebuie păstrat într-un loc întunecat și răcoros, în recipiente bine închise, până la 2 ani. Sub acțiunea aerului și a razelor soarelui și la încălzire capătă treptat o culoare închisă și un gust neplăcut.
Alegerea și păstrarea anasonului
Puteți găsi pe piață atât semințe de anason întregi, cât și măcinate. Puteți păstra aroma condimentului până la un an dacă îl depozitați într-un borcan ermetic în loc uscat, întunecat și răcoros.
Anasonul în bucătărie
Aroma unică de anason sugerează utilizarea sa specifică în gătit. Frunzele sale sunt adesea folosite pentru asezonarea salatelor, iar semințele sunt folosite în cofetărie și panificație pentru presărarea dulciurilor, pâinii și altele. Uleiul esențial și anetolul sunt folosite în principal pentru prepararea băuturilor, în principal a lichiorurilor. Fructele sunt folosite și pentru a aroma ceaiuri de plante.
Anasonul este un condiment puternic de bucătărie și, de obicei, se folosesc 1-2 g de fructe pentru 10 porții. Anasonul este adesea folosit pentru a aroma sosuri, preparate din carne, prăjituri mici sau este folosit pentru a presăra pâinea și alte produse la cuptor sau pentru a pregăti diverse băuturi (rachiul de anason). Fructele sunt folosite și ca mirodenii la prepararea castraveților proaspeți, sterilizați la borcan. Se combină bine cu cuișoare, nucșoară, ghimbir.
Este important de știut că semințele de anason își pierd rapid aroma, așa că achiziționați semințe întregi, nu măcinate. Păstrați-le într-un recipient ermetic, într-o cameră întunecată sau dulapuri. Ca ultimă soluție, depozitați semințele de anason în pungi de hârtie.
Beneficiile anasonului
O serie de beneficii pentru sănătate pot fi obținute din utilizarea anasonului. De-a lungul timpului, s-a dovedit prin acțiunea sa de curățare, diuretică, expectorantă și calmantă. Are capacitatea de a elimina spasmele intestinale. Acționează ca un antiinflamator prin eliminarea gazelor din intestine. Se crede că distruge pietrele la rinichi și curăță vezica urinară. Efectul estrogenic al dianetolului din uleiul esențial de anason îmbunătățește funcția glandei mamare și producția de lapte matern la femeile care alăptează.
Anasonul este folosit cu succes în tratamentul bronșitei, răcelii, vocii răgușite, colicilor gastro-intestinale, flatulenței, bolilor de pietre la rinichi, hipertensiunii arteriale, sughițului, lipsei laptelui matern, menstruației neregulate.
Este bine de știut că, pe lângă efectul benefic asupra vocii, ceaiul de anason ajută la eliberarea secrețiilor bronșice și desfundă nasul. Un decoct de plantă este utilizat în mod eficient ca ajutor în tratamentul anginei, laringitei, faringitei, bronșitei cronice, astmului bronșic.
Planta are, de asemenea, un efect de calmare a durerii. Medicamentul este prescris pentru colici la stomac. Uleiul esențial are de asemenea, un efect bun asupra inflamației, a nisipului și a pietrelor la rinichi și vezica urinară. Uleiul de anason îmbunătățește circulația sanguină a pielii. Picurat pe o bucată de hârtie, uleiul esențial respinge insectele.
Decoct de anason pentru vocea răgușită
De secole, vindecătorii populari au recomandat decoctul de anason pentru vocea răgușită. În acest scop, în ½ cană de semințele de anason trebuie să adăugați 500 ml apă. Decoctul din plante trebuie lăsat la fiert timp de aproximativ 15 minute. Lichidul este apoi strecurat, semințele sunt aruncate și se adaugă în ceai ¼ de cană de miere și amestecăm pana se topește. Ceaiul se ia de pe foc și se adaugă o lingură de coniac sau vodcă. Se administrează din decoctul de anason câte 1 lingură la fiecare jumătate de or. Până seara, vocea va fi pe deplin restabilită iar durerea în gât va înceta. Sunetul și timbrul vocii vor fi complet refăcute.
Decoct de anason
Se toarnă 3-6 lingurițe de semințe de anason zdrobite cu 400 ml apă clocotită. Extractul se filtrează după 60 de minute și se iau 60-120 ml de 3 ori pe zi după mese. Uleiul de anason poate fi folosit câte 1-2 picături pe o bucată de zahăr de 2-3 ori pe zi.
Probleme cauzate de consumul de anason
La copii, anasonul trebuie administrat foarte atent, sub îndrumarea unui specialist. Persoanele cu alergie cunoscută la plantă sau la uleiul esențial de anason ar trebui să aibă grijă la consumul acestuia.
